Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine." Interesant cum se aplică acest verset unui credincios. Pentru că el a fost scris pentru cei din biserică, nu pentru cei care vin la evanghelizări. Ne gândim la Dumnezeul nostru care nu a fost creat ci există din veşnicii. La ochii Lui care sunt aşa de curaţi încât nu pot să vadă răul. La Cuvântul Lui prin care există totul. La sfinţenia Lui care este ucigătoare pentru ochii noştri de carne. La dreptate Lui care a putut fi satisfăcută doar de Fiul Său. La credincioşia Lui care vă aduce la judecată orice cuvânt nefolositor. La purtarea Lui de grijă încă nici un fir de păr nu Îi scapă. La preţul cu care ne adus la viaţă. La dorinţa Lui  de-avea părtaşie cu mine şi cu tine. Acum imagineazăţi-L pe acest Dumnezeu stând şi bătând la uşa inimii tale aşteptând ca tu care in păcat ai fost zămislit, care din copilărie ai fost  împotriva Lui şi nu ai căutat decât să furi din slava Să, să îţi îndeplineşti orice dorinţă şi să respingi dragostea Lui, să Îi deschizi şi să cinezi cu El. Să te bucuri de El aşa cum inimia Lui tresaltă de bucurie când un fiu aude şi deschide uşa inimii. Nu mai zăbovi, caută să vezi zăvoarele ce te împiedică să deschizi această uşa scăpa de ele şi bucurăte de Creatorul tău.