Vindecarea orbului din Betsaida
Marcu cap. 8:22-26


În Betsaida mult norod
Ce pe Isus Îl aştepta
Iar între ei, era un orb
Care, nimica nu vedea

Acei din jur ce aşteptau
În faţa lui Isus, l-au dus
Să Îl atingă, Îi cereau
Atâta doar, era de ajuns

Isus, de mână l-a luat
Şi afară din sat l-a dus
Pe ochii lui, a pus scuipat
Şi mâinile pe el şi-a pus

Şi dacă vede l-a întrebat?
Acum, răspuns El aştepta
Omul mai bine s-a uitat
I-a spus, ce i se arăta

Oameni uriaşi, el a zărit
Ca și copacii, mari erau
Ce se mişcau, necontenit
Toate uriaşe îi păreau

Isus din nou mâinile-şi pune
Şi ţintă-i spune să-L privească
Omul, ascultă, se supune,
Toate, par să se desluşească

Domnul I-a poruncit să tacă
Şi altora, să nu mai spună
Dar el, nu a putut s-o facă
La toţi le-a spus, vestea cea bună

Era cuprins de fericire
Cu ochii acum, bine vedea
Şi a simţit multă iubire
Să spună, el nu contenea

Acum este tămăduit
Şi lucrurile, clar vedea
Minunea s-a înfăptuit
Mulţimea, si mai mult credea

În Domnul care le vorbeşte
Şi îi învaţă cu iubire
În Cel care-I tămăduieşte
Fără nici o deosebire.

Amin

Câmpia Turzii, 2 aprilie 2014