Cei zece leproşi
Luca cap. 17:11-19


Înspre Ierusalim mergea
Isus, de ai Săi însoţit,
El traversa Samaria
Şi-n Galileea s-a oprit

Şi dintr-un sat, zece leprosi
De la distanță L-au strigat
La înfăţișare, fioroși
Căci boala rău i-a măcinat

Din calea lor, toţi se fereau
Boala, pe ei să nu se ia
Departe de oameni stăteau
Şi izolaţi de tot, trăiau

Toţi au strigat către Isus
De ei, să aibă îndurare,
Să-i vindece cu toţi I-au spus
Să-i scape, de acest chin mare

Isus, boala le cunoştea
Ştia ce încrâncenată este,
Cu milă înspre ei privea
Apoi, la toţi le-a dat de veste

La preoţi ca să se arate
Pe toţi, Isus i-a îndemnat,
Apoi să meargă mai departe
Dar ei, pe drum s-au vindecat

Şi pielea lor era curată
Nici urmă de boala n-aveau
Căci lepra a fost curățată
Acum, nespus se bucurau

Doar unul dintre ei a stat
Cu luare aminte, s-a gândit
Şi la Isus s-a înfățişat
Din inima, i-a mulţumit

Cu faţa la pământ a stat
Al Său Nume, l-a preamărit
El, cu glas tare a strigat
Pentru că l-a tămăduit

Unde-s ceilalți tămăduiți
De n-au venit să-i mulţumească?
Au fost toți zece curăţiţi
Dar, au uitat să Îl slăvească

Pe Domnul ce i-a ridicat
Şi boala le-a tămăduit,
Lor, viaţa-n bine le-a schimbat
Căci de necaz, i-a izbăvit

La om, drumul i-a arătat
Să plece dacă vrea, i-a spus
Credinţa Lui, l-a vindecat
Iar omul, slavă i-a adus.

Amin

Câmpia Turzii, 2 aprilie 2014