Scăldătoarea de la Betesda
Ioan cap. 5:1-8


În Betesda la scăldătoare
Mulţimea era adunată
Aşteptau a apei mișcare
Ce se întâmpla, numai o dată.

La Poarta Oilor, stăteau
Pe toate cele cinci pridvoare
Minunea din cer, aşteptau
Puterea tămăduitoare.

Orbi, şchiopi, bolnavi, de tot uscaţi
Mişcarea apei aşteptau
Cu toţi priveau înfriguraţi,
Un loc în faţă-şi căutau.

Un înger aici pogora
Şi apa atunci se tulbura,
Primul bolnav care intra
Pe loc, se însănătoşea.

Cel care-n apă apuca
Era de toate vindecat
Trupul putere atunci primea
Căci sănătate a căpătat.

Isus, de la praznic venea
Şi-a ajuns şi la Ierusalim
Mulţimea de bolnavi privea
Ştia necazul, şi-al lor chin.

Un om care de multă vreme
Bolea rău si mult suferea,
Privea şi nu-i venea a crede
Că-n apa, ar putea intra.

Dar n-avea cine să-l conducă
Să fie primul la scăldat
La apa cea de leac, să-l ducă
Să-l scape de tot ce-a purtat.

De boala lui îndelungată
Care cu greu o mai ducea
De ar scăpa de ea, odată
Ar fi alt om, s-ar uşura.

Acolo în mulţimea mare
Omul bolnav, abia se ţine
Isus Îi pune o întrebare
Ar vrea, ca să se facă bine?

Dar omu-I spune cu durere
Căci el, pe nimenea nu are
Şi singur, doar cu-a lui putere
Nu poate ajunge-n scăldătoare.

Isus boala lui o vedea
Ştia că îndelungată este
Cu milă pe om Îl privea
Şi pe loc, îl tămăduieşte.

Isus, de boala l-a scăpat
Și pe loc l-a tămăduit
El pe picioare a umblat
Pe Domnul Vieţii, L-a slăvit.

Cu toate că a fost certat
Căci, mulţi din iudei s-au opus
El, patul şi l-a ridicat
Şi a făcut ce Domnu-a spus.

Amin

Câmpia Turzii 5 aprilie 2014