Plugarule, te rog să mă priveşti ...

E sufletul ogor inţelenit,
Că uscăciunea l-a încremenit,
Iar buruiana l-a acoperit.
A înlemnit şi, iată, e părăginit.

Demult nu a mai fost lucrat
Păcatul l-a pietrificat.
Nimica nu l-a mai mişcat
Şi a rămas de-atunci necultivat.

Plugarule, te rog să îl priveşti
Oare se poate să-l desţeleneşti?
Să îl zdrobeşti şi să îl pregăteşti,
Să-l prelucrezi şi-apoi să-l umezeşti?

Să cadă peste el ploaia târzie,
Şi orice bulgăr sfărâmat să fie,
Zdrobirea grapei peste el să vie,
Când Tu ai să lucrezi această glie.

Ca o sămânţă bună să sădeşti
Răsadul meu cu drag să îl priveşti,
Şi orice buruiană s-o pliveşti,
Ca sufletul din nou sa-l primeneşti.

Să poată-aduce rodul aşteptat.
Treizeci, şaizeci, o suta rod bogat.
Sa-aducă rodul binecuvantat
Plugarule, pentru aceasta ai lucrat.

Isus, Tu ca plugarul ai lucrat
Văzând pământul meu pietrificat
Brazda adâncă-atuncea ai arat
Când pentru mine Te-ai crucificat.

Ai înmuiat pământul cel uscat
Plin de pelin, scaieţi, buruienat
Cuvantul Tau adanc m-a prelucrat
Să fiu ogorul bun, de-ceea ai sapat.

Acuma sunt pământ cernoziom
De cand m-ai prelucrat, sunt Om.
Pot să rodesc aşa cum tu doreşti,
Iţi multumesc ca-aşa mult mă iubeşti.

Isuse-acuma mă smeresc în fata Ta
Mă-închin şi-Ţi mulţumesc pentru Golgota
Şi pentru ploaia ce a curs peste viaţa mea
Căci sufletul L-ai pregătit pentru venirea Ta

Îţi mulţumesc Plugar scump, minunat
Ogorul sufletului mi l-ai tramsformat
De-atuncea pot sa-aduc rodul bogat
Căci m-ai făcut pământul binecuvântat.

11.04.2014 - Petru Coman
Petroşani