Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău. (Deuter.16:17)

Ce să dăm? Să dăm din ceea ce avem. Bani? Nu numai bani ci să dăruim din orice ne dă Dumnezeu El ne binecuvântează cu multe lucruri; trebuie ca din ceea ce ne dă, o parte să se întoarcă la El, din recunoştintă.Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem .(1Cronici 29 :14)

Unii oameni dau altora ceea ce nu le place lor, de exemplu mâncare rămasă, haine rupte, câţiva bănuţi ce i-au primit ca rest, şi care sunt prea puţin ca să poţi cumpăra cu ei măcar un covrig.

„Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.”(Marcu 12:41), şi aceştia se considerau mai buni ca alţii, gândind că ei dau mult şi alţii dau puţin. Ei se aseamănă cu fariseul care spune: „ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”(Luca 18)’În ochii lor ei se consideră foarte buni. Ba poate cred chiar că Dumnezeu le-ar fi dator!!! Dar ce spune Domnul Isus despre ei? Îi laudă? El ne spune că mai degrabă vameşul s-a coborât acasă socotit neprihănit. De ce ? Pentru că Dumnezeu priveşte la inima ta, cu ce inimă dai, şi nu la dar. El caută în inima ta motivul: de ce dai? Care este scopul tău?

Dacă dai mult nu te îngâmfa ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru că tot ceea ce ai vine de la El. Faptul că ai este HAR, de la El; faptul că ai nu înseamnă că El ţi-a dat că eşti mai bun ca alţii. Ba eşti chiar responsabil de felul cum foloseşti ceea ce ai! Domnul Isus a spus: ”Celui ce i s-a dat mult, i se va cere mult!” (Luca 12). Deci ai grijă!

Alţii, aducând scuze că ei au puţin, nu dau Domnului deloc, sau dau puţin, foarte puţin, zicând:”nu am de unde”. Ai grijă! Cel ce spune”n-am”, îşi prooroceşte viitorul, nici n-o să aibă.

Cineva spunea odată: când zici că n-ai, atunci să dai, dar să dai cu inima largă, căci Domnul vede şi promisiunile Lui se implinesc sigur:” Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38). Vrei să vezi asta împlinindu-se sub ochii tăi? Începe să dăruieşti, cu inima largă…

Cui dăm? Celor ce au, nădăjduind că ne vor da şi ei nouă? Asta vrea Dumnezeu? Dăm celor aflaţi în lipsuri: „pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi .” (Marcu 14)

„Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.”(Proverbe 19:17)

Este scris în Biblie:”Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2Corinteni 9:7)”

Cea mai sigură cale de a ne  strânge comori în cer, este să dăruim aici pe pământ. Un credincios a spus: „Nu putem lua banii cu noi în veşnicie, dar îi putem trimite acolo înaintea noastră.”

Din binecuvântările ce ni le dă Dumnezeu aici pe pământ, trebuie să dăm şi noi mai departe, să lăsăm să curgă şi către alţii, căci „Cel ce udă pe alţii, va fi udat şi el.” (Prov. 11:25). Noi trebuie să ne asemănăm cu o apă curgătoare, care curgând, dă viaţă plantelor din apropiere. Să lăsăm să curgă din şuvoiul binecuvântărilor noastre către alţii, în primul rând către fraţi şi surori de credinţă, apoi către ceilalţi, din afară. Fiecare din noi trebuie să ne facem partea noastră. Nimeni nu poate spune: eu doar aştept, trebuie să mi se dea. Eşti sărac? Te-ai gândit că poate eşti aşa pentru că nu-L iei în serios pe Tatăl ceresc? „Daţi şi vi se va da.” Sau pentru că deşi dai, o faci cu zgârcenie? Să nu ne asemănăm cu o apă stătută, care miroase urât, să fim ca o apă curgătoare, în care Domnul toarnă şi noi dăm mai departe, lăsând să curgă şi spre alţii! Cine sunt cei cărora le putem face un bine? Poate „…azi e un sărac în drum, dar în el e Domnul”

„Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?

Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”’(Matei 25:37-40)

     Drag prieten care cânţi  (Costache Ioanid)

Drag prieten care cânţi vesel în credinţă,
Fii prieten cu Isus şi la suferinţă!
Dacă-n ceasul de temut vrei să fii la dreapta,
Când Isus dă iar tribut, mângâie-L cu fapta.

Dă-I acum din pâinea ta, foamea să-Și destrame
Căci în cer în veci de veci, nu-I va mai fi foame
Dă-I acum să bea din vas
Când e ars ca vrejul
Căci în cer în veci de veci
Nu mai ai prilejul

Dă-i acuma haina ta, când e rupt veşmântul
Căci în cer nu-i va fi frig, nu-L va bate vântul.
Dă-i acum cât e bolnav
Grija-nduioșată
Căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată

Ia-l în casa ta acum să-și aline somnul
Azi e un sărac în drum; dar în El e Domnul
Azi Isus e-n mii de frați
Azi îți vrea El fapta
Mâine toți vom fi chemați
Tu vei fi la dreapta

Și un glas de prin genuni va striga spre stele
„Îl cunosc și din ani buni și din zile grele”
 Iată anii trec, s-au dus
 Zilele-s ca spuma
 Fii prieten cu Isus
 Nu uita acuma.

Domnul Dumnezeu să ne ajute pe toţi să fim împlinitori ai Cuvântului Său cu fapta.

    (Rugaţi-vă şi pentru mine.)