"Ascultarea face mai mult decât jertfele…" 1 Samuel 15:22
În urmă cu câteva zile, Tatăl meu ceresc, în bunătatea Lui faţă de mine, mi-a arătat ceva: cum se poartă EL cu noi, şi cum ne purtăm noi, copiii Lui, cu EL.
O fetiţă, îndemnată de părinţi, trebuia să cânte un cântecel, în faţa adunării. Fetiţa, a venit în faţă, dar când trebuia să cânte, s-a ruşinat sau nu a vrut, nu ştiu. Tatăl fetiţei o tot îndemna, dar ea se tot uita când la oamenii din jurul ei, când la tata şi… tăcea. Atunci, tatăl, coborî la nivelul copilei, îndemnând-o din nou… Nimic… Tatăl începu să cânte. Încet, încet, privind când în ochii tatălui, când la gesturile acestuia, fetiţa reuşi pâna la urmă.
Fetiţa ne reprezintă pe noi, dragi fraţi şi surori. Copila avea ceva de făcut: să cânte. Şi noi avem ceva de făcut: să-L mărturisim pe Domnul. Uneori, Domnul ne îndeamnă, ne împinge de la spate, dar noi stăm…stăm şi ne uităm…De ce? Ne e ruşine? ... Domnul Isus a spus: “Oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri” (Marcu 8:38). Alteori ne încăpăţânăm şi nu deschidem gura deşi Domnul Isus ne spune şi nouă astăzi, aşa cum spunea altădată ucenicilor:
“Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui “ (Matei 10:32)
“În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33)
Acela care a biruit lumea, ne spune prin gura apostolului Său:
“În toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”
(Romani 8:37)