Am ajuns ca ochii mei să citească nu doar cărţi ce au un cotor gros şi coperţi unse, ce au între ele pagini lipicioase, dar şi să citească subtitrarea care fuge, sau în caz că lipseşte să vadă imaginea fugitivă la pachet cu un car de sunete...

Cum sunt născut după revoluţie şi copilărind la bunici, am avut parte de o copilărie interesantă... ziua eram copil, iar seara, în afară de marţi şi joi, aveam două sau trei ore de vizionare a unui film, sau pur şi simplu ştiri... şi astăzi merge acel televizor mic, alb-negru, dar nu se mai uită nimeni la el...

Bunicul meu nu era pocăit, muncea toată ziua, iar seara, se uita la diferite filme... ce mă pasiona pe mine era faptul că aveam o parabolică, o antenă nemţească care prindea în jur de douăzeci de canale, şi televiziunea română... am observat că până cam prin 2004, televiziunea străină se bucura de o decenţă relativ modestă, iar filmul avea o oarecare încărcătură emoţională.

Se încerca să se transmită o anumită morală prin film, mai ales în cele istorice unde dreptatea, sau dorinţa de răzbunare erau la ordinea zilei, sau în cele romantice unde nu conta relaţia fizică prea mult ci expunerea sentimentelor... în copilărie, şi chiar în prezent sunt un cinefil, fiind la curent cu toate noutăţile şi manipulările hollywood-hiene...

Urmărind în decursul a zece ani, prescripţia filmului a luat o amploare negativă... părinţii şi buncii nu ne-au impus niciodată să nu ne uităm în cinematografie... am renunţat pur şi simplu să am televizor, dar continui să citesc critica de film a noilor apariţii şi sunt la curent...

La început mă simţeam atras de povestea unui film...dacă un film nu are o continuitate logică a evenimentelor, din start este unul prost... mi-am mai dat seama pe parcurs, citind în scriptură să nu pierd vremea... în timp de două ore pot viziona ce se întâmplă în cer, pe genunchi, cu alţi ochi.

Filmul... o atracţie nebănuită de curiozitate înspre cunoaştere... dar cum spune Ecleziastul, că ce a fost va mai fi, şi nimic nu este nou sub soare...

Nu mă mai pasionează vizionearea unui film... citesc scurta descriere la început şi mi-am făcut o idee despre mesajul care îl transmite, iar dacă ar fi să iau ceva bun de acolo, este efortul bănesc şi omenesc de a îmi fura timpul...

Bunicul s-a pocăit la 70 de ani, şi pe patul morţii, am mers în camera lui, şi am vrut să pornesc televizorul acela alb-negru, pentru ştiri...mi-a spus să îl opresc, şi mi-a spus-o pe un ton nervos...

Era supărat, înaintea plecării, că putea să fi făcut o grămadă de alte lucruri pentru familie şi pentru suflet, dar acum era prea târziu...

Mi-am dat seama că viaţa este un scurt-metraj, pe care mulţi o vizionează, alţii se implică în derularea ei şi schimbă povestea, iar alţii sunt doar critici...

Acum mi-a rămas facebook-ul... sper să pot face din el adunare, curăţind orice lucru care mi se pare rău, şi să intru pe cont, cum merg la biserică, adică de trei ori pe săptămână... oficial, când este program...

Viaţa virtuală nu este o soluţie la nevoia spirituală... este un surogat, care scoate din context călăuzirea Duhului...

Calculatorul şi programul, indiferent de tip, este o încadrare în spaţiu, peste care nu poţi să treci... Un fel de program de duminică, la biserică, organizat în cele mai mici detalii, în care nu mai este loc de manifestarea Duhului...

Şi atunci, normal că viaţa devine o monotonie de nesuportat, în care nimic nu ne mai încântă...

Nu ne mai rămâne să ne implicăm în propria viaţă, că deciziile au fost luate pentru noi...

Cam asta face filmul... ce vezi, aceea faci, aceea crezi şi atât...

Nu faci exact la fel ca în film, pentu că în film nu contează imaginea care face mai mult decât o mie de cuvinte, ci ideea...

Un film de succes este acela care îţi schimbă opinia şi ideea... dacă vezi un film de acţiune, cu bătăi, exclami: "ce nenorociţi, dom*le... aşa le trebuia"... de aceea azi nu mă mai miră nimic...când un frate cade într-o încercare, ce spui:"aşa îi trebuie". De unde ideea? din biblie?...nu.

Dacă ni se schimbă ideea, se schimbă credinţa... aici este toată lupta noastră!

Cine este biruit în cuget şi în gândire, este cucerit templul şi se pune stăpânire pe cetatea trupului...

Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a trezit din această înfăşurare a manipulării şi a anestezierii din minte!

Dumneavoastră faceţi cum doriţi... eu voi face cum scrie:

 2 Corinteni 10:5 "     Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”