Chiar dac-am rătăcit prin lume,
Pierzând averea ce-am cerut,
Chiar dacă-n suflet eram ... rană,
Și ce mi-ai dat ... am risipit,

Chiar dacă am ajuns ''cu porcii''
Să-mpart mâncarea lor murdară,
În fire... când mi-am revenit,
Spre Casă... am pornit în prag de seară.

Eram mort și m-ai înviat!
Eram pierdut și m-ai găsit!
Din rătaciri, Tu m-ai adus în Cortul Tău...
Să Îţi fiu iarăși, Fiul cel iubit.

Erai în prag, mă așteptai,
Să mă săruți și strânge-n brațe,
Să-mi dai iertare pentru tot ce Ți-am greșit,
Și să mă scoți din viața de ''paiață''.

Erai acolo, pentru mine... să îmi dai sărutarea,
Să îmi arăti iubirea Ta de Tată
Ce mi-a iertat umblarea.
Iubirea TA, mă bucură.
Dar inima încă-mi plângea și
tare mă mai cercetam...
Căci ceea ce se întâmpla...
' Mi făcea povara și mai grea.

În bucuria-Ți de Părinte,
Și în fericirea revenirii,
Când ''fiul cel cuminte''Te-a-ntrebat:
- Cum l-ai iertat pe cel ce-averea Ta, tot a pierdut?
Cu ''prieteni răi '' a stat la masă,
Iar eu am adunat , muncit, pentru ce ai acum în casă?

În fericire, în extaz Tu ai răspuns:
Ce am ... e tot al tău, nimic nu ți-am ascuns!
Dar nu uita!
De el ... de dor eram pătruns... căci:

Era mort şi-a înviat! Si pentru totdeauna l-am iertat!
Era pierdut și l-am găsit!
Acasă fiu-Mi, Mi s-a-ntors.
Nu Mă-ntrista! Căci vreau să Mă înveselesc!
Nu-Mi mai vorbi, că-S FERICIT!





Prin Învierea Sa ,Domnul Isus Christos aduce la Viața-I, suflete rătăcite.