Aruncă-ți povara peste gard!
... Aduni de mult timp, ''cu minuțiozitate'', diferite stări, impresii, efecte și le înghesui în sufletul tău neținând cont căci el... sufletul, a fost creat să fie respirație în grădina înflorită a templului Duhului Sfânt.
Cu cât mai multe informții negative... cu atât mai rău! Ele lovesc fără milă în liniștea și grădina neudată de ploaia Duhului Sfânt rănind, înghesuindu-se în forme de săbii, bice{răzbunătoare}, ochi cu ochi de ură, pumni încleștați și o respirație urât -mirositoare ce-și strigă numele neîncetat: Răzbunare... . . !
Nopți nedormite, rugi întrerupte de invazia nechemată dar, bine instalată în bietul suflet, fac din zilele senine nori grei, ce-și lasă pe neașteptate povara iar sufletul, ... abia mai rasuflă...
Câteodată, palide raze de lumină ating obrazul în formă de... lacrimi... dorind să spele tot ce-i înăuntrul sufletului, deasă și îmbâcsită suferință, ce condamnă sufletul la oftat...
Amintiri, amintirile unor zile senine, se furișează cu zâmbete din plin, însoțite de îmbrățișările date de cei cărora acum le porți... imaginile ce atârnă atât de greu...
Șoaptele luminii înlăcrimate așteaptă demult să le lași să spele pe dinăuntru sufletul, să-i dai drumul, să nu-l mai ții închis doar pentru emblema ''răzbunare''.
Ele, razele de lumină au venit de peste gardul înalt dar peste care ar vrea ca tu să le lași să-ți arunce fară milă, toate ''legăturile întunecoase'' ce-ți sufocă sufletul... ce a fost rânduit de Tatăl Ceresc încă de la creație să fie... bucuria, viața plină de El în care să poposească oricând...
... Aruncă-ți peste gard lucrurile vechi ale iernii mofturoase ce nu te lasă să te bucuri de primăvara de-afară... !
Alexandrina Tulics