Ce mai aștepți?
Când slova scrisă și citită înfioară,
Când timpul fără aripi zboară, zboară,
Când ura își întinde brațu-i tare,
Îngenunchind în plâns multe popoare?

Când amenințări și vești-războaie,
''Îi cad ''pe unii din picioare,
Când suflul armelor pofta-și arată,
Și Sângele cel Sfânt va fi
''Însemn'' la cei cuminți pe poartă?

Ce mai aștepți?
Când vremea e în strâmtorare,
Și-n poarta țării, ulii gheara-și înconvoaie,
Ducând în cioc ''vești de războaie? ''

Ce mai aștepți de stai... afară?
Când răul viața înconjoară?
Vino degrab' la Mâna Celui Tare!
Căci oștile-narmate dau târcoale,
Chiar ziua în amiaza mare!

Nu vezi, n-auzi, nu vrei să crezi?
Al Bibliei sfânt, curat Crez?
Căci timpul în credință se măsoară!
Nu-n pofta firii care împresoară!

Iar de vei fi găsit... afară... în haina ruptă și murdară,
Nimeni n-o să mai coboare
Să-ți scoată viața din... amenințare
Și cruda răzbunare... !

Ce mai aștepți?
E soare-afară,
Îmbracă-te în Primăvară,
În jertfa Mielului Iubit
Ce... și pentru tine... a murit!