Am plâns degeaba...

Am plâns și- am suferit mult timp,
Gândindu- mă cât de importanți sunt alții...
Am plâns și- am suferit mult timp,
Gândindu- mă cât de singură sunt eu...

Am plâns și- am suferit mult timp,
Gândindu- mă ce mulțime de prieteni au unii,
În timp ce eu, aveam Unul singur.
Am plâns și am suferit mult timp... degeaba.

Am plâns și I- am mulțumit Lui, Prietenului meu,
Pentru că El, m- a făcut să înțeleg adevărul.
Adevărul Lui. Nu ce credeam eu că este adevărat.
Acel adevăr care te eliberează și te face puternic.

„Cei mai mulți merg împreună cu mulțimea”... mi-a spus El.
„Și sunt influențați de mulțime.
Nu mai plânge! Eu vreau să fii influențată doar de Mine.
Eu am mers prin mulțime, dar mulțimea nu era cu Mine.

Mă înconjurau dar nu erau cu Mine, decât pentru interesele lor...
Numai cățiva Mă apreciau și Mă iubeau cu adevărat.
Știu ce simți... Lasă- Mă să fiu Prietenul tău pentru totdeauna,
Și nu vei fi niciodată dezamăgită. Promit și Mă țin de cuvânt!

Am plâns și am suferit mult timp... degeaba.
Am plâns, pentru că nu cunoșteam adevărul,
Apoi am plâns pentru că l-am aflat și am devenit liberă.
Acum nu mai plâng, pentru că Acel „Unul- Singur, îmi este de ajuns.

Amin!