Potolirea furtunii
Luca cap. 8:22-25


Într-o corabie erau,
Voiau lacul să-l traverseze
Iar ucenicii toţi vâsleau
Să ajungă, ca să înnopteze

Vâsleau mereu, neîncetat
Uşor, Isus a adormit
Dar un vârtej ce s-a iscat
Cu apă, pe toţi i-a stropit

Corabia apă lua,
Primejdia era prea mare
Însă, Domnul Isus dormea
Parcă stătea în nepăsare

Vâslaşii puterea şi-au pus
Dar vântul tare-i scutura
Priveau cu toţii la Isus
Senin, mai departe dormea

Primejdios li s-a părut
Cu greutățile, să lupte
Dar cel mai tare s-au temut
Puteau, acol să se scufunde

Pe Învăţător, ei L-au trezit
Nu mai ştiau ce va urma
Pe toţi pe rând, El i-a privit
Corabia, se clătina

Furtuna să se potolească
Isus, apoi a poruncit
Valul și vântul, să se oprească
Şi toate atunci au amuţit

Vânturi şi valuri înfuriate
De glasul Lui au ascultat
Vâslaşii cu priviri speriate
L-au urmărit, s-au minunat

Căci linişte iar s-a făcut
La glasul lui Isus, au stat
Minunea, cu toţi au văzut
Şi mai mult s-au înspăimântat

Le spune apoi, ca n-au credinţă
Dar ei, mai tare se mirau
Văzând cu câtă umilinţă
Apa şi vântul, ascultau.

Amin

Câmpia Turzii, 25 aprilie 2014