La Marea Tiberiadei
Autor: Florența Sărmășan
Album: Pilde, minuni și vindecări!
Categorie: Zidire spirituala
La Marea Tiberiadei
Ioan cap. 21:1-14
Se pregăteau să pescuiască
Petru cu Toma, au hotărât
Mrejele să le pregatească
Natanael, i-a însoţit
Şi alţi doi ucenici erau
Care, pe ei îi însoţea
Și mrejele le pregăteau
O noapte lungă-i aştepta
Ei, mrejele le-au aruncat
Dar iată noaptea a trecut
Dar când le-au scos au observat
Erau goale, ca la început
Pește, în mreje n-au găsit
Pescarii toţi s-au întristat
Au alergat, au obosit,
Degeaba, de veghe au stat
Un om, pe ţărm îi aştepta
Pe care nu L-au cunoscut
Cu ei în vorba a intrat
Puţină hrană, le-a cerut
Dar ei nimica nu aveau
Străinului, să-I dăruiască
Unul la altul se uitau
Şi-au început să Îi vorbească
Căci, nimic nu au pescuit
Degeaba, o noapte au stat
Ei, nici un peşte n-au găsit
Acest eşec i-a supărat
Omul, cu milă îi priveşte
O, cât de mult El Îi iubea!
Să arunce mreaja-i sfătuieşte
În partea dreaptă, ca să stea
La dreapta corabiei lasă
Multe mreje de pescuit
Aruncă plasă după plasă
Aşa, cum omul le-a vorbit
Mrejele iute s-au umplut
Şi peşte mult, s-a adunat
Nu mai era ca l-a început
Când toată noaptea au aşteptat
Ca să le scoată au hotărât
Căci erau pline, încărcate,
Puterile și le-au unit
Erau pline, cum nu se poate
Căci o minune s-a întâmplat
Un ucenic atunci a spus
Minunea ce s-a arătat
Era făcută de Isus
Căci omul care i-a îndemnat
Din nou, ca ei să pescuiască
E Domnul cel adevarat
Doar El, poate să înfăptuiască
Minuni, ce nu s-au mai văzut
Dar care ei le-au mai trăit
La fel şi ceilalţi au crezut
Căci Domnul, la ei a venit
Dar Simon Petru, s-a speriat
Şi hainele pe el şi-a pus
Căci atunci era dezbrăcat
Şi-n faţa lui, stătea Isus
În mare, apoi s-a aruncat
Iar ceilalţi corabia au tras
Şi mrejele le-au descărcat
Şi cu toţi pe ţărm au rămas
Grătare, cărbuni, erau puşi
Omul, pe mal a pregătit
Şi câţiva peşti au fost aduşi
Chiar şi cu pâine, i-a servit
I-a îndemnat să se aşeze
Apoi, pâinea le-a împărţit
Cu toţii, să se ospăteze
Bucăţi de peşte au primit
Ei, au mâncat, s-au săturat
Mâncare, era îndeajuns
Dar niciunul n-a cutezat
Vreo întrebare, să fii pus
Ei, au văzut că Îi serveşte
Cu atât de multă dăruire
Căci le-a dat pâine, le-a dat peşte
Şi era plin de mulţumire
Ştiau că-i Domnul lor iubit
Ce a murit, şi-a înviat,
Din nou în cale le-a ieşit
Şi tare mult s-au bucurat
A treia oară L-au văzut
De când din morţi a înviat
Căci minuni multe a făcut
Din nou, în faţa lor a stat.
Amin
Câmpia Turzii, 2 mai 2014
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/124517/la-marea-tiberiadei