Dacă n-ai simţit mai bine, noaptea din adâncul tău,
N-ai să preţuieşti Lumina, ce ţi-a dat-o Dumnezeu.
Dacă n-ai trăit durerea şi n-ai plâns în disperare
Nu-i poţi mângâia pe alţii în durerea lor cea mare!

Dacă viaţa-ţi este dulce, iar în casa ta-i belşug,
N-ai să-i înţelegi pe-aceia, ce-s flămânzi şi trag la jug.
Nu poţi să cuprinzi abisul când în viaţa ta e soare,
Si n-ai să-nţelegi durerea, când pe tine nu te doare.

Dacă nu ţi-ai plâns amarul, când ai fost al nimănui,
N-ai să înţelegi orfanul, în singurătatea lui.
Dacă n-ai ştiut să suferi când ai fost batjocorit,
N-ai să poţi s-alini durerea celui care-a suferit !

N-ai să preţuieşti izbânda, dacă n-ai luptat din greu,
Şi n-ai să-nţelegi iubirea, de nu-L ai pe Dumnezeu !
N-ai să preţuieşti izvorul fermecat, de nu-nsetezi,
Şi nu poţi sa-aduci cu tine, pacea Lui, dacă nu crezi.