În fiecare dimineaţă,
din aşternut de vis când te desprinzi,
lumina soarelui să-ţi bată-n faţă,
să înţelegi că-n El poţi să te-ascunzi.

Să înţelegi puterea-I creatoare,
că El e Dumnezeu nemărginit.
Nu limitat în timp, spaţiu, chenare,
ci-Atotputenic, veşnic, infinit.

Că-n El nu este umbră de schimbare,
nici răutate cum în noi găseşti.
El împlineşte-n om a Sa lucrare
Că-L vrea cu Sine-n slăvile cereşti.

Poţi să te-ncrezi cu-ntreaga ta fiinţă
în Dumnezeu şi îţi va fi de-ajuns.
Chiar de-ţi lipseşte „mana”-n dimineaţă,
vei învăţa că haru-i îndeajuns.

Să te-ascunzi de viforul vieţii,
de soarele dogoritor din zi,
de întunericul înfiorat al nopţii;
la umbra aripilor Sale să te-ascunzi.

Şi-n fiecare dimineaţă,
din aşternut de vis când te desprinzi,
lumina soarelui să-ţi bată-n faţă,
să înţelegi că-n El poţi să te-ascunzi.

Galaţi, 12 Mai 2014,
Din volumul „Zbatere de aripi”
Cristina Magdalena Frâncu