Doamne, iartă-mi nevegherea!
Autor: Maria Luca
Album: Clocot de cuvinte
Categorie: Zidire spirituala
Din îmbrăţişarea nopţii iată, zorii se ivesc
Şi o nouă zi se-arată... zi de pace şi-ndurare...
Domnul Îşi întinde mâna şi priveşte către oameni
Lăsând ploaie de iubire, har şi binecuvântare!
Pe o rază de lumină se coboară-n casa ta
Şi se-opreşte la altar... şi te-aşteaptă-n părtăşie...
Vrea în sfânta rugăciune să-ţi atingă inima
Şi să-ţi vindece durerea ce în taină El o ştie...
Dar altarul de-nchinare e pustiu şi este rece
Iar cărbunii-abia încet de mai fumegă pe el...
Tu, grăbit porneşti la drum şi-ai uitat s-aduci ofranda
Mulţumirii şi-adorării Domnului Emanuel!
Şi începe-o nouă zi... vezi în jurul tău splendoarea
Unei blânde primăveri... te opreşti acum uimit...
"Doamne, iartă-mi nevegherea şi aprinde focul sfânt
Să-nţeleg că Tu eşti Totul... să-nţeleg că sunt iubit!"
Parcă soarele străluce mai puternic ca oricând
Şi trimite raze calde într-o dulce-mbrăţişare...
E răspunsul ce-l trimite Dumnezeu prin solii Săi
Mângâind sufletul tău cu divina sărutare!
Vulcan-12-05-2014
Mary
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/124840/doamne-iarta-mi-nevegherea