M-am prăbuşit în Ghetsimani
Cu multe lacrimi, în tăcere,
Poartă deschisă peste ani
În Tine aflu mângăiere.

Au frământat tristeţi adesea
Inima şi viaţa mea
Dar Tu vegheat-ai de aproape
Drumul drept să-l pot ţinea.

Când pe cale ţes dureri
Clipele ce în noapte vin
Tu ne sprijineşti din cer
Ca prin Duh să biruim.

Ne întâlnim în Ghetsimani
Tu, Domn al Slavei, eu – ţărâna
Izvorul nesecat de HAR
Îngenenchez să-Ţi aflu mila.