Isus a spus:

Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare și să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

Desigur că acest pasaj se referă la supremația Lui Isus Hristos asupra Satanei și la explicația referitoare la puterea Sa de a scoate demoni, însă el pune în cuvinte și un principiu universal evident. Poate fi privit și ca un avertisment, o conștientizare asupra sănătății actului de a-L accepta pe Fiul Lui Dumnezeu drept Mântuitor și Stăpân a tot ce reprezintă viața ta, implicit asupra casei minții tale. Este doar o chestiune de alegere.

Astfel:

Odată ce ai făcut pasul de a-L accepta pe Isus Hristos drept Mântuitor și Domn, devii omul cel nou a cărui identitate spirituală este generată de actul nașterii din nou. Prin mântuire, trecând pragul Ușii pe care o reprezintă Isus, omul cel nou care ai devenit, în duhul tău, născut din Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este o nouă existență, cu un nou statut, iar această poziție se află în Isus Hristos. Deși având identitatea duhovnicească schimbată, mintea poate să rămână ancorată în vechile tipare, firești, măcinând aceleași gânduri și hoinărind pe mult bătătoritele căi ale slăbiciunii. Până când nu vei cunoaște și accepta cine ești, în Hristos, deși fiind altul, tu vei continua să te simți și să te comporți precum omul vechi, nemântuit și fără putere, purtat de vânturi de ici, colo. Vei genera consecințe neplăcute și uneori dezastruoase pentru viața și sufletul tău prin decizii eronate, bazate pe informații greșite și urmând tipare nesănătoase ale gândirii. Fiind altul, e nevoie să renunţi la fosta imagine asupra ta şi să cunoşti şi accepţi adevărul despre tine.

Poți afla pe trei căi „tainice” cine ești cu adevărat: 1. Prin descoperirea în duhul tău în puterea și sub călăuzirea Duhului Sfânt, 2. Prin mesageri și 3. Prin meditație asupra Cuvântului. De cele mai multe ori, prin toate trei. Iar atunci lucrurile se vor schimba…

 Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.

Identitatea din mintea ta, cea dăruită de Isus Hristos, împreună cu prezenţa Sa, este omul tare, cel care nu va lăsa casa jefuită. Cel pe care vrăjmaşul caută să îl lege, ca să-i fure apoi avuţiile.

Atunci când ştii cine eşti, ştii ce poţi şi ce vrei, energiile tale vor fi concentrate, călăuzite spre a-ţi manifesta această identitate. Dacă nu ştii cine eşti însă, poţi fi orice, poţi fi oricine, dar acest lucru nu-l vei stabili tu. Îl va stabili cel care îţi va jefui „casa”. Care va îndrepta tot ceea ce este în tine spre propriul său folos, cel care îţi va da o identitate în funcţie de trebuinţele sale.

Dar el nu îţi va da o singură identitate. Nu. El îţi va da mai multe. De cele mai multe ori vor fi antagonice. Contrarietatea existentă în sufletul tău va alimenta confuzia. Iar „împărăţia” minţii tale va fi dezbinată împotriva sa, căci nimic nu va funcţiona coerent, sănătos. Vei fi constituit dintr-o multitudine de părticele fără niciun centru, fără nicio legătură. Fără niciun sens…

 Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.

Nici mintea ta, aşadar.

Prin identitatea cea de sus coborâtă însă şi avându-L pe Hristos la cârmă, corabia ta mentală va naviga în siguranţă, fie pe ape line, fie învolburate. Dar „te va costa” o decizie.

O vei lua tu, oare?