Pilda bogatulului nemilostiv
Luca cap. 16:19-31


Un om bogat era o dată,
Într-un palat mândru, stătea
Săraci, dormeau la el la poartă
Pe unul, Lazăr îl chema

Bogatul, bine îmbrăcat
În porfiră și in subţire
Vesel era, sătul, mâncat,
De săraci, nu avea de știre

Lazăr la uşa lui zăcea
Era sărac, de bube plin
Chiar câinii bubele-i lingeau
Omul, trăia într-un greu chin

Şi zi de zi, el aştepta
Puţină hrană, să primească
De la masa ce rămânea
Cu câinii ca să se hrănească

Bogatul bine-şi petrecea
Totul avea pe săturate
Credea, că i se cuvenea
Să aibe-n viaţa lui, de toate

După un timp, Lazăr s-a dus
În sărăcie a murit
În sânul lui Avram ajuns
Că-n viaţa lui, a suferit

El, multă credinţă a avut
A fost umil şi iubitor
Şi a răbdat atât de mult
În tot, a fost ascultător

La scurta vreme s-a sfărşit
Şi cel bogat ochii a închis
El, în iad stătea chinuit
Scrâşnea din dinţi, sătul de plâns

Ochii în sus şi-a ridicat
Si îndepărtare a zărit
Pe Lazăr, sus la Cer urcat
Lângă Avram, stătea tihnit

Atunci pe Avram l-a rugat
Voie lui Lazăr, să îi dea
Cu degetul lui înmuiat
Gura să-i ude, dacă vrea

Avram însa i-a amintit
Că-n viaţă, bine a avut
Şi despre Lazăr i-a vorbit
De chinu-n, care s-a născut

Şi de viaţa grea, trăită
Cu boala pe care-o avea
De haina lui cea sărăcită
De zile-n care nu mânca

Prăpastia, i-a arătat
Ce-i între iad şi paradis
Nimeni de acolo n-a plecat
Totul acolo, e închis

Abia atunci seama şi-a dat
Căci mântuirea, a pierdut
Atunci pe Avram l-a rugat
La fraţi să spună, ar fi vrut

De tot ce-i rău, să se ferească
Să facă voia Tatălui
Atenţi, vieţile să-şi trăiască
Feriţi de focul iadului.

Înţelept Avram a vorbit
Aşa ceva, nu se putea
Orice om e îndreptăţit
Ca să trăiască aşa cum vrea.

Amin

Câmpia Turzii, 10 mai 2014