CALEA, ADEVARUL SI VIATA

*
Când bucuria în suflet nu mai cântă,
Spre înălțimi pasul nu se mai avântă.
Înăbușită geme durerea în inima frântă.
Și-n lacrimi amare se tot frământă.

În bezna nopții pierdut, cel mai ades',
În inimă tot mai multe griji se îndes.
Lacrimile îți curg din ce în ce mai des,
Și suferințele spre pocăință dau ghes.

Gândurile negre fac zilele un chin,
Le alung cu greu și ele tot mai revin.
Revarsă Isuse, harul Tău divin,
Scoate din suflet al morții venin.

Tu, ești Calea, Adevărul și Viața,
Risipește din inimă bezna și ceața.
N-o lăsa pustie, s-o prindă greața
Și s-ajungă sfâșiată precum zdreanța.

Dă-mi putere pe cale, când vine vro ispită,
Să lupt cu păcatul ce vrea să mă-nghită.
Ajută-mă în orice vreme, să fiu pregătită,
Să n-ajung să fiu în gheenă azvârlită.

Drumul nu-i greu în iubire fremătând
Și-n inimă, Isuse, iertarea Ta având.
Zilele-s mai frumoase trăite iertând,
Și-n neprihănire sufletul surâzând.

Fărădelegea ștearsă, dă vieții speranță,
Doar lângă Tine, Isus, am siguranță.
La Tine am găsit a iubirii ambianță,
Doar cu Tine, Doamne am cutezanță.

Din zori simt iubirii Tale dulceața,
Inima surâde când vede dimineața.
Tu ești Calea, Adevărul și Viața,
În Tine mi-am pus toată speranța.

Amin!