SPUN ”PACE”...

Zic ”Pace” numai de pe buze
Da-n suflet totul e război
Au folosit mai multe scuze
Când au distrus un nou altoi.

Zic ”Pace” spre a da ”dovadă”
C-a lor iubire e de jar
Iubirea lor pentru paradă
Îi duce-ntr-un străin hotar.

Teatru-n care se implică
În lung și-n lat e cunoscut
Iar armonia când o strică
Se-ascund după fățarnic scut.

Le pasă, oare, de mioare?
De suflete ce plâng cu-amar?
E o retorică-ntrebare
Ce-i parafată de notar.

La fiecare întâlnire
Rostesc salutul creștinesc
De parc-așteaptă moștenire
Într-un ținut mai pământesc...

Dar în lăuntru mai mocnește
Scânteia unui duh ingrat
Așa e oare creștinește?
Cum de-L înșeală pe-mpărat?

Să-și pună viața-n rânduială
Ar fi ceva de așteptat
Ipocrizia e o boală
Care pe mulți i-a derutat.

Trezește-i, Tată, înc-odată
Să poată sincer saluta
Ca-n ziua cea mai așteptată
Să poată lângă Tine sta.

George Cornici/2 Iunie, 2014