Din fumul vremii urcă peste veacuri,
Prin arșița de soare şi făclii,
Un nume mai presus de orice nume,
Trecând prin babiloanele pustii.

În vastele grădini neasemuite
Create falnic pentru împărat,
Zâmbesc tăcute florile gingaşe,
Pe ziduri de palat s-au agățat.

În noapte torțele se-aprind peste cetate,
Se-aud la porţi închise clopoței;
Pe-altarele săpate-adânc în piatră,
Ofrandele sunt puse pentru zei.

Un vânt uşor adie printre ramuri,
Lăsând cireșii trişti fără petale,
Foşnesc la întuneric liliecii,
Nestingherite-s sălciile din vale.

Dar la palat şi-n curțile regale,
Mulțimile se-agită şi tresar.
E mare sărbătoare, căci ospățul,
Îl are invitat pe Belşațar.

Stăpân peste frumoasele imperii,
Cu-o inimă de piatră îngâmfat;
Oaspeții se ridică în picioare,
Căci vine marele şi mândrul împărat.

În toiul nopții muzica răsună,
Iar vinul dulce curge-n îmbietor;
Trufaş se-nalță inima de Rege,
Pe când un gând îl copleși uşor.

"S-aduceţi vasele vestite din argint
Luate dintr-un templu de evrei,
Să beau din ele, veşnic să se știe,
Că eu sunt cel mai mare dintre zei."

Iar slugile se grăbiră să-mplinească
Porunca dată, lege pentru ei,
În cupe curge vinul ce îmbie
Pe dregătorii curții şi Haldei.

Dar sus, pe al peretelui culoare
În faţa sfeşnicului împărătesc,
Un cap de mâna, iată ca apare
Săpănd adânc mesaj Dumnezeiesc.

Întreag poporul îndată amuțeşte,
Chiar Belşațar privește speriat
De atâta groaza fața i se schimbă,
Şi toate mădularele i-au tremurat.

,,Aduceţi ghicitorii să-mi citească
Acest mesaj ce slava mi-a umbrit!"
Dar nimeni n-a putut să deslușească,
Nici înţelepţii, sau vreun om mai iscusit.

"Cunosc un om cu multă înţelepciune"
Rosti împărăteasa cu blândețe,
Un om ce are duh de Dumnezei,
La sfătuit pe tatăl tău, în tinerețe.

"Să vină iute!" strigă împăratul,
,,Şi multă răsplătire va avea",
Şi iată că-ntr-o clipă la împărat,
Stă Daniel cel drept, în fața sa.

"Nu vreau mărire, daruri, sau putere,
Să da-i rasplata cui s-ar cuveni,
Tu L-ai negat pe Cel Atotputernic,
Prin viaţa ta, na-i vrut al proslavi"

"Din cerurile ce se-ntind cu măiestrie
Un mesager din slavă a venit,
Iar slovele, scrise... înseamnă,
Numărat, împărțit, şi cântărit"

"Pe-al Domnului cântar, tu împărate
Ai fost găsit uşor, neînsemnat,
Iar numărat înseamnă pentru tine,
Că viața ce-o mai ai, ți s-a luat"

"Nu te-ai smerit în fața celui veşnic,
Şi împărțit, înseamnă că-n zadar
Ai strâns comori şi-o mare împărăție,
Căci ți-o va lua imperiul cel Medo-Persan"

"În goana ta după plăceri deşarte
Ai îndrăznit să crezi că eşti un zeu,
Doar unul este mare peste toate
Şi acela este unul singur: Dumnezeu"

În noaptea aceia toate s-au schimbat,
Aşa, precum Daniel a profeţit,
Iar Belşațar a fost ucis printr-un complot,
Şi Babilonul vremii, a pierit.

Din fumul vremii urcă peste veacuri
Prin arșița de soare şi făclii,
Un Nume, mai presus de orice nume,
Trecând prin Babiloanele pustii.

Un Nume sfânt și-n slavă fără seamăn
Ce-a învins istoria, şi-al lumilor urcuș,
Care a murit pe crucea blestemată,
Un Nume mai presus de orice nume e Isus!

De M.Horlaci.