Te zbaţi în mãrile de frãmântãri
Pe-oceanul minţii-s valuri-gânduri
Vrei un rãspuns la miile de întrebari
Dar nu le vezi nici capãt, nici frânturi.

Rãspunsul raţiunii-nisipuri mişcãtoare,
În jurul tãu i-atâta frig şi ceaţã
Îţi pare cã nu-i şansã de scãpare
Cã nu existã aici nici o speranţã!

E prea departe Domnul sã audã?
N-aude strigãtul ori ruga în suspin?
Nu are ochii durerea sã ţi-o vadã?
Nu simte zbuciumul şi lupta-chin?

Privesc Cuvântul scris din vremuri
Pe-ai Lui nicicum nu-i lasã niciodat'
De aceea, suflete, sã nu mai tremuri
Cã Domnul slavei nicicum n-a uitat.

El stie cât de grea îţi este lupta
Şi ce armurã ai sã biruieşti
Ţi-a pregãtit de-acum cununa
Din mâna-I sfântã o primesti.

Deci nu te teme, El este cu tine
E-acelaşi Domn şi Rege neschimbat!
O, suflete, prinde a te încrede
În Cel ce este viu şi adevarat.

Amin