M-aplec încet ca să culeg o floare,
Dar îmi opresc traiectul...Indecis,
Gândind la viaţa asta trecătoare
Şi la frumosul existent sub soare,
Mă-ntreb cum este oare-n paradis?

Dacă aici, sub greu şi sub povară,
Mai este loc de bine şi frumos,
Gândesc cum a fost Tată-odinioară
Când răspândind parfum de primăvară,
Păşea în lume Domnul meu Cristos?

Parcă Îl văd umblând prin Ghetsimanii,
Învăluit de raze şi de har...
Trecut-au în viteză parcă anii
Şi vom pleca fără prea mari strădanii,
Căci veşnicia ne aşteaptă iar.

Nu pot gândi mai mult căci n-am putere,
Ca să pătrund albastrul infinit.
Sunt limitat şi oare ce aş cere?
Doar mântuirea, unica avere,
Ce poate să mă facă fericit!

27/06/14, Barcelona- Lucica Boltasu