Am tot umblat prin lumea de lupte şi dureri
Să-mi aflu fericirea... dar nu e nicăieri...
Părea că pentru mine nu exista sub soare
O oază de lumină, de zâmbet şi culoare.

Am rătăcit adesea prin noaptea de păcat
Înstrăinat şi singur, de toţi ai mei uitat...
Căutam cu disperare un suflet să m-aline
Să-mi ia povara grea de lacrimi şi suspine!

Zadarnic am căutat căci lumea-n jurul meu
Era o lume crudă şi fără Dumnezeu,
O lume unde banul era privit ca rege
Iar firea se înalţă şi laude culege!

Dar într-o zi măreaţă... o, ce măreaţă zi
Am întâlnit în cale pe Cel din Veşnicii...
Când paşii m-au purtat spre casa de-nchinare
El mi-a vorbit de ceruri, de viaţă şi salvare!

Şi-atunci, în clipa-aceea în inima de gheaţă
A răsărit din ceaţă o nouă dimineaţă
Şi lacrimi multe, multe, obrajii mi-au brăzdat
Mi-au curăţat viaţa pierdută în păcat!

Ce dragoste supremă! Ce Har fără sfârşit
Să fiu eu, păcătosul, de Dumnezeu iubit...
Să am o haină albă spălată-n Sânge sfânt
Să înţeleg ce dulce e hrana din Cuvânt!

Acum alerg cu râvnă pe calea către cer
Ce-aş mai putea în viaţă de-acuma să mai cer?
Putere şi credinţă să stau pe Stâncă sus
Şi-ncredere deplină că vei veni Isus!

Vulcan-14-06-2014
Mary