După cum ne spuse
Marele Moshe,
Adonai Cel Mare,
Se uită cu milă
Către un mic popor
Să-l înalțe-n slavă.
Și de sus,din ceruri
Îi lăsă o scară,o cărare.
Dar zeii cei răi,se împotriviră
Căci ziceau întruna:
Noi avem geniul,
A nostră e sclipirea,
Limba e a noastră,
Graiul e cu noi.
Răsturnară scara,
Astupară calea.
Căci o scară-i THORA ,
Legea,o cărare
Ce duce spre cer.
Atunci ADONAI le promise:
Un REGE, o COMOARĂ,
Prin care să-ȘI impartă
Și tronul și viata
Și lumea și țara.
Când se-mplini vremea,
REGELE sosi.
Dar zeii cei rai ziseră:
Ce REGE, ce COMOARĂ?
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea,
Limba e a noastră,
Graiul e cu noi.
Uciseră pe REGE.
Și-n mârșava faptă
Târâră și poporul
Atunci ADONAI trimise judecata,
Și prin spada Romei,
Risipi poporul,
Alungă pe zei.
Zei cei răi
Se umplu de ură,
Și de răzbunare,
Și ziceau întruna:
Noi avem geniul
A noastră e sclipirea
Limba e a noastră
Graiul e cu noi
Și porniră-n lume
Ca s-o cucerească.
Făuriră planuri,
Mari și geniale,
Și ziceau întruna:
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea,
Limba e a noastră
Graiul e cu noi.
Douăzeci de veacuri
Trudiră de zor,
Tot zicând întruna:
Noi avem geniul,
Limba e a noastră ;
Graiul e cu noi.
Săpară sub tronuri,
Strânseră comori,
Tot zicând întruna:
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea
Limba e a noastră
Graiul e cu noi
Și când totul fu gata,
Plăsmuiră un rege,
Cu care să-și împartă
Și tronul și viața
Și lumea și slava.
IONAM îl numiră,
Și-l încoronară
În cetatea Romei,
Cetatea Eternă,
Cetatea Cea Mare
A vechilor Cezari
Și ziceau întruna:
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea
Limba e a noastră
Graiul e cu noi
Apoi, își aținti privirea
Către Țara Sfântă.
Și cu lacomie,
Spre Sion porni,
Însoțit de ceata zeilor cei răi,
Tot zicând întruna:
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea
Limba e a noastră
Graiul e cu noi
Și pătrunse-n TEMPLUL
Recent ridicat,
Însoțit de ceata
Zeilor cei răi.
Și plin de trufie,
Din Presfantul loc
Răcni cu putere:
Să mi se dea Tronul,
Țara și Închinarea,
Căci Rege și Zeu sunt.
Mare îi fu păcatul,
Pedeapsa la fel,
Căci ADONAI, SFÂNTUL,
Trimise judecata,
Și pierii trufașul
El și ceata lui.
Scurtă-I fu domnia,
Viața lui,la fel,
Truda lor de veacuri,
Cum se risipi !
Aceasta e povestea
Comorii pierdute,
Comorii prin care
ADONAI își împarte
Și tronul și viata
Și lumea și țara.
Comoară pe care zeii o pierdură.
Respinseră comoara,
Zicandu-și întruna:
Noi avem geniul,
A noastră e sclipirea
Limba e a noastră
Graiul e cu noi
Omule,ascultă
Orcine ai fi tu,
Evreu sau ne-evreu,
Geniu sau om simplu
Tanăr sau bătran,
Bărbat sau femeie
Bogat sau sărac
Nu respinge Comoara.
Ascultă și înțelege:
IESHUA e COMOARA,
Eterna COMOARĂ,
Prin care ADONAI își împarte
Și tronul și viața și lumea și țara
Primeste-mi povata înțeleptă:
Acceptă COMOARA,
Eterna COMOARĂ,
Prin care ADONAI își împarte
Și tronul și viața
Și lumea și țara.