Motto: ""Si chiar de pacatuieste de sapte ori pe zi impotriva ta, si de sapte ori
se intoarce la tine si zice: " imi pare rau", iarta-l!"" Luca 17:3


Un datornic oarecare
- Prefacut si ingamfat -
Avea datorie mare
Catre bunul imparat.

Cum lucrase cam pripit
Risipise suma toata;
Si oricum s-ar fi gandit
N-o putea plati vreodata

Si il cheama imparatul
Datoria sa-si plateasca...
Dar incepe indatoratul
Tare sa se tanguiasca:

"Iarta-ma, te rog marite,
Nu imi merge deloc bine...
Poate stii din auzite
C-am ajuns ca vai de mine!

Nu mai am nici bani de paine
Prin ce necazuri am trecut;
Hotii m-au pradat, stapane,
Mi-au luat tot ce-am avut.

Si necazurile toate
S-au strans in spinarea mea...
Iti cer mila, luminate,
Si voi plati cand voi putea.""

Iar dovada ca nu minte
Cand vorbeste de necaz,
Las-o lacrima "fierbinte"
Sa se scurga pe obraz.

Si asteapta preaplecat
Intr-o postura umila,
Cand `l-aude pe-mparat
Ca-i vorbeste plin de mila:

"Cred c-o nedreptate-as face
Sa iti mai vorbesc de plata;
Du-te, om sarman, in pace,
Datoria ti-i iertata!"

Omul, in sinea lui zambeste
C-a scapat asa usor...
Dar afara intalneste
Un om ce-i era dator.

Nu prea mult, dar cand il vede
Se face negru la fata;
Precum lupul se repede
Si de guler il inhata.

Il strange de beregata
Strigandu-i in gura mare:
"Ori imi dai banii indata
Ori te duci la inchisoare!"

Bietul om! ... Abia de poate
Sa il roage, ingaimand:
"Mai ingaduie-ma frate
Si iti voi plati curand."

Dar nu afla indurare
La inrobitul de manie,
Si ajunge la inchisoare
Pentru o suta, datorie.

Mahniti, oamenii s-au dus
- Dupa cele intamplate -
Si imparatului i-au spus
Despre crunta nedreptate.

O porunca a fost data
De maritul imparat:
Sa îi fie adus de-ndata
Robul neinduplecat!

Si i-a spus plin de manie:
"Rob viclean, fara rusine!
Te-am iertat de datorie
Ca mi-a fost mila de tine.

Sa platesti n-ai fi putut
Dupa cat esti de dator,
Oare nu s-ar fi cazut
Sa fii si tu iertator?"

Si a chemat chinuitorul
Atata sa-l chinuiasca
Pana cand robul, datorul,
Va fi-n stare sa plateasca.

Asta este relatarea
Pildei spuse de Isus,
Sa pricepem ca iertarea
E voia Tatalui de sus.

Sa nu fim necrutatori
Precum robul dusmanos;
Ci blanzi, smeriti si iertatori
Cum era Domnul Hristos.

Daca fratele-ti greseste
Nu te osandi si iarta;
Ca iertarea potoleste
Orice inceput de cearta.

De se intampla sa greseasca
Nu-i vorbi cu dusmanie;
Nu lasa sa incolteasca
O samanta de manie.

Ca mania cand porneste
Uita ce-i milostivirea,
Sparge, rupe si zdrobeste
Si va aduce pieirea.

Doamne, da-ne Tu tarie
Voia Ta sa fie-n toate,
Iar in inimi sa ne fie
Iertare si bunatate.

Inima noastra-nsetânda
Din Cuvant sa se adape,
Cu o dragoste arzanda
De Dumnezeu si aproape.

Să nu facem noi pe sfinții
Fiindcă toți greșim mereu,
Ci, să ne iertăm greșiți
Cum ne iartă Dumnezeu.
Amin!