Noaptea moale şi-a deschis
Înspre răsărit desagii
Şi din umbrele de vis
Văd cămilele şi magii.

Trec încet, şovăitor
Caravanele din grele
Şi rămâne-n urma lor
Calea Robilor în stele.

Îşi îndreaptă-n Viflaim
Însetata căutare
Noi din noapte desluşim
Urmele strălucitoare.

Doar că n-am prea priceput
Ce-i cu Calea-aceasta, bine:
Ei se depărtau de lut
Ori plângeau pentru lumine?

Se-ndreptau spre Pruncul Sfânt
Ori de la Golgota-n vale,
Înfloreau vise-n Cuvânt
Sau vărsau lacrimi în Cale?

Cum n-ar fi, dar şi acum
Înălţându-se din tină
Magii-şi trec măreţul drum
Din lumină în lumină.