M-am amăgit

Viață!.....
De atâtea ori m-ai amăgit.
Credeam că fac bine, dar... am greșit.
Am zis: Voi face!... dar, n-am făcut.
Ziceam: Ştiu totul!... dar, n-am știut.
Nu-mi vedea nimeni al meu dor,
nici zbuciumul prin încercare,
nici urmele... de lacrimi udate.
Ce greu e singur prin viață!...
Nimeni să nu-ți dea speranță...

Îmi revăd anii ce-au trecut...
Toamne cu rod, veri în culori.
Viața!... Miresmată de flori,
cu frumoșii zori,.... care-au trecut.
Dar!... M-a ajuns din urmă, o vreme,...
cu greutăți, încercări, opreliște.
N-am mai putut să înaintez,
nici să realizez tot ce visez.
Tristă!... În urmă am privit....
Am văzut ce-a fost bine, ce-am greșit.

Azi!... e pustiu, e frig, în anotimpul meu.
E toamnă în a mea viață... și e târziu!...
'Mi-ascund anii ușori și grei într-un pardesiu,
și cu suspine , îmi plâng, al meu pustiu.
Amintiri mă copleșesc... am fost un copil mic,
cu vise înalte!... dar... nu am cules nimic.
Acum!.... singur, prin lumea largă...
cu inima tristă, firavă...Te caută!...
Te chem Isus!...... Cred, nu în zadar.
Că mă vezi, mă auzi,... mă vei ocroti iar.

Timpul meu... e în apus...
În părul meu, cu alb a nins.
Din umbrele vieții, am ieșit,
curat,... spre Lumină am pășit.
În apa limpede am intrat.
Pe veci,.... iubire Ţi-am jurat.
Încet, îmi este acum mersul,
dar... spre Tine, aleargă sufletul,
Ocrotit,... pe-ale Tale brațe,
Mă ridici!... mă înalți spre astre.

E frig!... e toamnă,... e târziu...
Dar!.... Bate al inimii ceas viu,
Doar pentru ”Tine, Domnul meu”
Jur!... Te voi urma mereu.
Tu!... Îmi umpli golul singurătății...
Speranță-mi dai!... impuls vieții!...
Speranța mântuirii vie...
Zilnic o crești, ”Isus în mine...
Zilnic, Te aștept,” Iubite Mire”
Să mă duci pe veci, cu Tine.



Toma Coca, PATTADA 09/07/2014 - 13:46