SĂ ȘTII ÎN VIAȚĂ CE SĂ FACI

Să știi în viață ce să faci
Realizezi? E important
Când să vorbești și când să taci,
Când să culegi din lanuri maci.
Să dai ‘napoi de ești restant.

Să știi iubirea s-o păstrezi
Chiar în cuptoarele încinse
E sfat pe care poți să-l vezi
(Și-apoi cu drag să îl urmezi)
În Cartea filelor nestinse.

Să știi să dai când mult nu ai
E gest cu sursa-n Nemurire
Să nu slăbească sfântu trai
Și nici urcușul către Rai
C-atunci primi-vei moștenire.

Să-l înțelegi pe cel cuprins
De unda nopții-ndelungate
E semn că nu ai fost învins
De-acel mister din necuprins
Ci ai urmat o demnitate.

O, de cunoști ce-nseamnă har
Nicicând nu vei privi spre glie
Vei ști că după gust amar
Vine dulceața din nectar
Și-un cânt sublim de ciocârlie.

Să știi zâmbi în încercări
E semn de sfântă consacrare
C-atunci învingi grele-ntristări
Și Ceru-ți dă îmbrățișări
Și te invită la Serbare.

Să știi în viață să renunți
La lut pentru eternitate
E să ridici spre Slavă punți,
Să dai onor slăvitei Nunți
Ce se va ține în Cetate.

Taina științei de-o găsești
Durerea nu te va învinge
Acele stări dumnezeiești
De care nu te îndoiești
O, niciodată nu s-or stinge!

George Cornici/10 Iulie, 2014