Ticălos, nenorocit, sărac...

Ticălos, nenorocit,
Sărac, orb şi gol,
Dai lumii ocol,
Ca să faci prozeliţi,
La fel de sfinţi şi de umiliţi!

Dar totuşi, nu dispera,
Are Domnul destule stele
În biserica Sa,
Ce strălucesc atât de frumos,
Precum Domnul Hristos!

Ei cutreieră pământul în lung şi în lat,
În locuri pustii şi prin puşcării,
Îi culeg pe bătrânii fără adăpost,
Le fac şi la aceştia un rost,
Le dau la săraci de mâncare,
Căci au în sufletul lor,
Iubirea cea mare!

Ei nu sunt conchistadori,
De aur căutători,
Nu sunt nici cruciaţi,
La jafuri dedaţi,
Ci sunt soldaţi în oastea lui Hristos,
Ce trăiesc precum Isus de frumos!

Cu feţele luminate
De lumină cerească,
Ei merg din loc în loc,
Să-L mărturisească,
Pe Cel ce pentru ei S-a jertfit,
Şi i-a mântuit!

Poţi, dacă vrei,
Să fii şi tu printre ei,
Dacă inima ta,
Lui Isus i-o vei da,
Să locuiască de-a pururi în ea!

01.07.2014
Cornel Jigău