Ne-ai fāurit și ne-ai cālāuzit
Cu-nțelepciunea Ta dumnezeiascā;
Sfântul Cuvânt al Tāu sā șlefuiascā
Tot ce e-n suflet demn de prețuit!

Ne-ai pus 'nainte binele și rāul
Și ne-ai lāsat s-alegem ce dorim...
Și-atunci ne-a despārțit de Tine hāul
Ce n-am avut curajul sā-l sārim!

Dar ne-ai trezit cu sfintele-Ți cuvinte
Și-am regretat tot rāul ce-l fāceam,
Când, încāpāțânați, Te respingeam...
Eram o zgurā-n fața Ta, Pārinte!

Și totuși, pân-la capāt ne-ai iubit
Atât de mult, încât ne-ai dat în dar
Iertarea Sfântā și cerescul Har,
Prin Fiul Tāu cel Sfânt ce s-a jertfit!

Cuvintele-s sārace pentru-a spune
Ce-Ți datorām c-ai fost așa de bun...
Cu viața noastrā îți slujim acum
Pân' ne vei lua, eliberați, din lume!