Suntem ca Ruth, la adunat de spice,
În urma Marelui Secerător,
Ne aplecăm să-i ajutăm, să se ridice,
Pe cei ce sunt căzuți, sau nu-L cunosc pe El,
Pe Scump Mântuitor.

Avem poruncă, să nu se risipească
nici un fir, din marea-I holdă.
Să ne-aplecam încredințați și doar umili,
Căci mâna Lui, nu mâna noastră îi ridică,
Făcând din huma cea saracă, un nou pământ-fertil.

Le dăruim din sfânta Sa Mâncare,
Din care am mâncat și noi, pe când eram căzuți,
Și-am fost-nsănătoșiți prin grija Lui cea mare,
A Domnului, a Mielului slăvit.

Și-așa lucrăm în aria cea bună,
În urma Marelui Secerător,
Să nu se piardă nici un spic căci,
de viața lor vom fi-ntrebați, de Bunul Salvator.

...Mai asudăm când e arșiță,
Mai flămânzim sau însetăm, dar,
Nu lăsăm ca spicele căzute,
Să putrezească-n humă pe ogor.

Răsplata de aici e... bucuria ce o simțim-n lucrare,
Iar plata fi-va: Răsplătirea din mâna Celui Sfânt și Mare.