Visul de Tată al lui Dumnezeu,
Este ca noi, cei credincioşi să ducem
Cuvântul Lui. Că-i grec, că e iudeu,
Că-i religios sau că este ateu,
Noi la Cristos pe oameni să-i conducem.

Expresia caracterului cel Sfânt
Al Tatălui, ni se arată-n Lege,
Prin ea vedem ce-i omul pe pământ,
Un nestatornic! Dar prin legământ,
Vrea Dumnezeu pe veci să îl dezlege.

Până când omul nu îşi vede starea
De păcătos, de răzvrătit, mă-ntreb:
Cum o să ceară Tatălui iertare,
Când viaţa lui corectă i se pare
Şi cum va sta pe muntele Horeb?

Dar Dumnezeu în marea-i bunătate,
A prevăzut declinul şi-a gândit,
Un plan de mântuire care poate,
Să pună-n om un dor de libertate,
Dorinţa-acerbă de-a fi mântuit.

Gândeşte-te serios prieten, frate,
Dac-al tău vis a fost, este Cristos!
De-ai acceptat convenţii idolatre
Şi L-ai respins, să ştii că Domnul poate,
Să dea iertare-oricărui păcătos.

Caută deci să duci lupta cea bună
Şi conştiinţa să-ţi păstrezi curată,
Tu pentru cer comorile adună
Căci vei primi răsplată o cunună
Ce nu se veştejeşte niciodată.

Sfinţirea e credinţa la prezent!
Fără sfinţire, nu-i glorificare!
Victorie ai de ai încredinţare,
Că viaţa ta nu este o-ntâmplare,
Că ai un Domn ce-I viu şi-omnipotent.

De-aceea azi dacă auzi Cuvântul
Şi nu eşti încă fiu de Împărat,
Te pocăieşte, ia-ţi spre cer avântul,
Căci brazda îşi revendică pământul,
Dar cel născut din nou, va fi-nălţat.

Răsplata Evangeliei... o planetă,
Pe care să trăiască-n armonie
Fiice şi fii... Să fim toţi o ştafetă,
Lumină pentru naţia procletă
Şi un drumeag ce duce-n veşnicie.

27/07/14, Barcelona- Lucica Boltasu