În dorințe câte-avem noi
Gânduri de înțelepciune
Ori mai insistent îndemnu-i
Ce ne duce-n stricăciune?

Iar în pofte câtă frână
O mai punem să le-oprească
Sau le tragem îndemână
Pentru-o viață pământească?

Câți îndreptățesc cu sete
Pofte, doruri în avânturi
Socotindu-le-nțelepte
Că îi poartă-n patru vânturi.

„Totul pentru Domnul facem!” -
Doar e-o ieftină lozincă
Căci ei fac doar ce le place -
Situații nu își strică.

Doar zidesc cu îndârjire
Stima, fala și onoarea
Având grijă o Iubire
Să nu le-afecteze starea.

Iar de-aici țipă din gură
Cât mai tare - toți să știe
Că găsiră în Scriptură
Dreptul lor pentru hâtrie.

Și că Domnul îi conduce
Ca să fie nu știu cine...
Mai uitați-vă spre cruce
Poate veți avea rușine!

Dacă Domnul te îndreaptă
Unde vrea El să te vadă
Doar pierzându-te din soartă
Plângi și nu cânți în bravadă.

Uite unul din grăsime
Predică o viață sfântă
Fără nici o prospețime
Fraze goale doar cuvântă.

Varsă chiar lacrimi de ceapă
Și se fâțâie mireasă,
Dar ce poate să înceapă
Firea lui lăudăroasă?

Însă vânzoleală mare
Mai stârnesc astăzi pe scenă
Lirele zângănitoare
Fără nici un pic de jenă.