Să nu căutăm să pătrundem lucrurile înalte şi judecăţile ascunse ale lui Dumnezeu
Fiule, nu-ţi bate capul să patrunzi lucrurile înalte şi judecăţile ascunse ale lui Dumnezeu, ca de pildă: pentru ce unul este aşa de părăsit, iar altul este aşa de binecuvântat, pentru ce unul este aşa de greu încercat, iar altul este aşa de sus înălţat. Toate acestea, fiule, trec peste îngustul cerc al minţii omeneşti şi nici o minte omenească şi nici o discuţie nu va putea ridica vreodată vălul de pe ascunsele judecăţi ale lui Dumnezeu. Deci când vrăjmaşul îţi insuflă astfel de gânduri sau unii oameni curioşi îţi pun întrebări de felul acesta, răspunde ca proorocul: "Drept eşti Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale" Şi: "Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte".
Să te temi de judecăţile Mele, şi să nu te apuci la discuţii, pentru că mintea omenească nu le poate patrunde.
Fereşte-te, de asemenea, de a cerceta şi a discuta vrednicia sfinţilor, care adică este mai sfânt decât altul, sau care este mai mare în Împărăţia Cerurilor. Asemenea întrebări dau naştere la certuri şi neînţelegeri fără folos, ele hrănesc mândria şi slava deşartă, fapt care dă loc la pizmă si dezbinări, în timp ce unul ţine la unul, altul la altul. A voi să ştii asemenea lucruri şi să le cercetezi nu numai că nu este de folos, dar chiar supără pe sfinţi, căci EU nu sunt un Dumnezeu AL NEORÂNDUIELII, CI AL PĂCII, iar această pace stă în smerenie, nu în îngâmfare.
Unii, din râvna dragostei, se simt atraşi mai mult către unii sfinţi decât către alţii, dar această dragoste este mai mult omenească decât dumnezeiască. Eu am făcut pe toţi sfinţii, Eu le-am dat harul, Eu le-am dat slava. Numai EU cunosc vrednicia fiecăruia şi i-am întâmpinat cu binecuvântări de fericire. Eu i-am cunoscut şi i-am iubit mai înainte de toţi vecii, Eu i-am ales din mijlocul lumii, nu ei M-au ales pe Mine. Eu i-am chemat prin har şi i-am atras prin îndurarea Mea şi i-am trecut prin multe feluri de ispite. Eu am revărsat în inimile lor mângâieri cereşti, Eu le-am dat statornicie şi am încununat răbdarea în ei.
Eu cunosc pe cel dintâi ca şi pe cel din urmă şi-i îmbrăţişez pe toţi cu nemărginita Mea iubire. Eu sunt de lăudat în toţi sfinţii Mei. Pe Mine să Mă binecuvintezi mai presus de toate şi să Mă cinsteşti în fiecare din aceia pe care i-am ridicat la atâta mărire şi i-am hotărât mai dinainte fără nici un merit din partea lor. Cine dispreţuieşte pe unul din cei mai mici ai Mei, nu cinsteşte nici pe cel mai mare, căci Eu i-am făcut şi pe unul şi pe altul. Şi cine nesocoteşte pe vreunul din ei pe Mine Mă nesocoteşte şi pe toţi cei din Împărăţia Mea. Toţi sunt una prin legătura iubirii, sunt un gând, o voinţă, toţi se iubesc la fel.
Ba mai mult, ei Mă iubesc mai mult pe Mine decât pe ei înşişi şi faptele lor, căci, scoşi din ei înşişi şi eliberaţi de iubirea de sine, toţi sunt cufundaţi în dragostea Mea, în care se odihnesc cu plăcere. Nimic nu-i poate despărţi şi întoarce de la dragostea Mea, în care se odihnesc cu plăcere. Nimic nu-i poate despărţi şi întoarce de la dragostea Mea, căci plini de veşnicul adevăr, ei ard de focul nestins al dragostei. Tăceţi, dar, voi, oameni fireşti, robiţi de pofte, voi care nu cunoaşteţi decât iubirea de sine şi plăcerile voastre nevinovate, tăceţi şi nu mai vorbiţi de starea sfinţilor, căci voi măriţi şi micşoraţi pe sfinţi, după pornirile voastre pământeşti, nu după dreptarul veşnicului adevăr.