M-ai modelat cu mâinile-Ți zdrobite
De cuiele, ce sângele-ȚI curgeau,
Și lacrimile-ȚI îmi conturau ființa,
De slava Ta și dragul meu,
Din suferințe mă nășteai...

Din chinuri grele, lacrimi și suspine,
Tu m-ai născut și m-ai asemănat,
Cu chipu-ȚI sfânt și minunat,
Iar Duhul Tău mi L-ai suflat-n Iubire,
Să Te slujesc, să Te iubesc și să Te-nalț.

În suferinți pe brațele întinse,
Spre cer, Tu mă purtai de-atunci,
Să nu-mi lovesc piciorul de vreo piatră,
Și ființa să nu mi se zdrobească printre stânci.

Eram ca floarea ''nou-născută'',
Și înflorită din sfintele-ȚI dureri,
Dar albă-n inimă, îmbobocită
Pentru eterne-primăveri.

Din mijlociri Tu mi-ai țesut "alb-inul'',
O țesatură sfântă ce o port,
De când pe cruce, pe lemnul de durere,
M-ai înflorit ca ''rosa-albă'', pentru Tatăl-Savaot.

Mă uzi aicea în grădină, din ploaia Duhului Tău Sfânt,
Îmi porți în vers și cânt, suflarea în Lumină,
C-un curcubeu de Tine m-ai legat,
Ce-i ... Sfântul Legământ.