ÎNDEMNURI...

Să nu ne prindă oboseala
Ca pelerini spre Infinit
Să-nlăturăm din noi răceala,
Să stăm cu-al nostru Preaiubit

Să înțelegem că e bine
Să nu admitem compromis
Căci doar așa putem obține
Avânturi către Paradis.

Să nu uităm nici o secundă
Unde-adăpost putem găsi
Ca ființa noastră să se-ascundă
Când valurile vor sosi.

Unde-ntâlnim nefericire
O mână de-ajutor să dăm
C-așa orna-vom o slujire
În care imnuri intonăm.

Să ne-aplecăm cu reverență
În fața tronului de har
Să știm c-a Tatălui prezență
E-un prețios mărgăritar.

Făcliile să fie-aprinse
Să-naintăm prin nopți și ger
Pân’ vom sosi la zări întinse,
La străluciri ce nu mai pier.

George Cornici/9 August, 2014