Înger imaginar

Mă uit la fața ta de ceară
Ca fruntea unui mort devreme,
Și-n piept se luptă agonia
Unui răspuns ce stă și geme.

Privești mereu către apusuri
Ca și un stâlp de sare - aidoma,
Și-ți vine greu să-ți pleci privirea
Că-n orice colț s-a cuibărit Sodoma.

Te simt de parcă-ai vrea să zbori
Lăsând în urmă omenirea,
Și mut îți scalzi doar umbra jos
În ochi aduni doar împietrirea.

Priviri de piatră rătăcești,
Deșarte, mor în ațipire...
Tu ai aripi, iar eu sunt ciung,
În jalea mea ca o psaltire.

Ești doar un chip imaginar
Altfel, te-aș prinde de călcâie,
Să zbor cu tine, sus în nor,
Să scap de-ale lumii strânse frâie.

Te soarbe lumea din priviri
Dar pieptul tău e gol și rece,
Fiorii multelor dureri
Se zbat prin mine-a trece.

Te bate vântul și-nnourări,
Cu palma peste-obraz,
Și-n poala ta un ochi lumesc
Își face iar răgaz.

Și mă-împietresc ca tine des.
Ce-aud din gura tuturora?
Că-n orice colț, s-a cuibărit
Nemernica Gomora.

Viorel Balcan 17 august 2014