NE DOARE...

Ne doare mult văzând o stare
În care adevăru-i pus
Nu-n locurile-ncântătoare
Ci în noroi este expus.

Ne doare când vedem că rana
Nu e legată de acei
Ce din Scriptură ”servesc” hrana
Dar parc-ar fi niște atei.

Ne doare când neprihănirea
E-amestecată cu micimi
C-atunci e searbădă slujirea,
Lipsită e de adâncimi.

Ne întristează nepăsarea
Care, adânc, s-a cuibărit
Și-așa când vine încercarea
Învinge trupul obosit.

De ce există răutate
Și printre cei răscumpărați?
O, lacrimile sunt curate
Vărsate-s pentru-ai noștrii frați.

Am plâns și încă vom mai plânge
Că nedreptăți încă mai sunt
Și că rutina poate stinge
Un dor înalt și-altul mărunt...

Și-această gravă-ndurerare
Ne-apleacă-n stări de rugăciuni:
”Dorim, Părinte, revărsare
Înfăptuiește și-azi minuni!”

George Cornici/15 August, 2014