Curcubeul Iubirii

Abia-și mijise zorii, dimineața,
Când Te-am chemat în laudă, Iubire,
Ofranda sufletului meu,
Am pus-o înaintea Ta, Scump-Mire.

Îți aduceam recunoștința vie,
Căci pân-aici ai fost cu noi,
Punând-naintea-Ți, Doamne,
Pe-ai mei, ai Tăi, în bine, după nevoi.

Îngândurată și plină de iubire,
Dar și-n poveri, ce umerii îi duc,
Mi-am ridicat privirea către ceruri,
Să Îți trimit ofrandă, cântul
Și tălpii Tale sfinte, să-I dau smerit - sărut.

În sfântă rugă, cugetare,
S-a coborât pe ceruri în splendoare,
Un curcubeu de-o frumusete-nălțătoare...!
Am lăcrimat de bucurie ... fiind cu Tine-n părtășie,
Și-am cugetat...

Căci tot ce face omu-aici, înțelepciunea-Ți știe
Și-ai ''arcuit'' cu brațu-Ți-Legământ,
...Un curcubeu...
Să dovedești că mă primesti și-n 'ceea dimineață,
Domnul meu, Preasfânt.





...o realitate petrecută zilele trecute...