Săparea în părţile noastre lăuntrice şi în cea ascunsă
În acest capitol vom învăţa cum să avem curgerea Duhului în părţile noastre lăuntrice. În Numeri capitolul 20, stânca lovită, care-L simbolizează pe Cristosul Cel lovit şi sfâşiat, a vărsat apa vie. Apoi, în capitolul 21, din fântâna săpată de către poporul lui Dumnezeu a ţâşnit apă. Prin urmare, în aceste două capitole ale aceleiaşi cărţi există întâi o stâncă ce trebuie lovită pentru ca apa vie să iasă afară, şi apoi o fântână ce trebuie săpată pentru ca apa să ţâşnească.
Dacă citim în Scriptură cu atenţie, vom vedea că atât stânca cât şi fântâna sunt simboluri ale lui Cristos, revelându-L sub două aspecte diferite. Îl simbolizează pe Cristosul de pe cruce, lovit de Dumnezeu pentru ca apa vie, care este Duhul vieţii, să poată curge în noi. Fântâna descrie un alt aspect. În timp ce stânca este Cristos de pe cruce, fântâna este Cristos dinlăuntrul nostru.
Pentru credincioşi nu este vorba atât despre stâncă, ci despre fântână. Cristos ca stâncă Şi-a împlinit lucrarea deja pe cruce, care a rezultat în curgerea apei vieţii în noi; dar astăzi Cristos ca fântână a apei vii cre ţâşneşte continuu înlăuntrul nostru este un alt subiect, care are mult de a face cu procesul prezent al săpării.
Scopul acestui capitol nu este acela de a da alte învăţături, ci de a ne încuraja să mergem la Domnul pentru a fi săpaţi. Nu trebuie să vorbim prea mult despre doctine, despre împrejurări, despre etape viitoare, nici despre călăuzirea legată de voia Domnului. Noi înşine trebuie să fim săpaţi! De ce? Deoarece eu cred că nici până în clipa de faţă cei mai mulţi nu au curgerea liberă a apei vii. Rugăciunile noastre nu sunt aşa de libere. Mărturiile noastre nu sunt aşa de puternice, şi în multe feluri am fost înfrânţi şi nu suntem aşa de victorioşi. Toate acestea se datorează unui singur lucru: curgerea vieţii spirituale sau ţâşnirea apei vii nu este liberă înlăuntrul nostru. Înlăuntrul nostru există murdărie care trebuie scoasă afară. Poate vei întreba: Ce este această murdărie? Este murdăria din conştiinţa noastră, din emoţia noastră, din voinţa noastră şi din mintea noastră. Inimile noastre conţin multă murdărie care trebuie să fie scoasă afară prin săpare şi chiar în duhul nostru există ceva murdărie care trebuie eliminată.
Săparea în conştiinţă
Ce vreau să spun atunci când folosesc cuvântul murdărie?
Înseamnă căci, conştiinţa noastră nu este atât de pură. Poate chiar în acest moment vreo acuzaţie pe care nu am mărturisit-o Domnului încă se mai află pe conştiinţa noastră. Aceste acuzaţii sunt murdăria care trebuie înlăturată. Motivul pentru care nu simţim mai multă libertate înlăuntru îl constituie acuzaţiile din conştiinţa noastră. Care sunt aceste acuzaţii? Trebuie să te întrebi pe tine însuţi. Numai tu ştii. Tu ştii ce anume este din tine în neregulă faţă de alţii. Când nu eşti în regulă cu alţii, acuzaţiile persistă. Atunci când refuzi să faci ceea ce îţi cere Domnul, acest lucru devine o acuzaţie în conştiinţa ta. Atunci te întrebi de ce eşti legat şi fără libertate. Pur şi simplu pentru că există o cerinţă a Domnului pe care tu nu vrei să o onorezi, şi la ora actuală ea a devenit o acuzaţie în conştiinţa ta. Conştiinţa ta nu este pură, fără acuzaţii, şi nici nu este lipsită de ofense.
Dacă vrem să experimentăm o curgere lăuntrică liberă a Duhului conştiinţa noastră trebuie întâi tratată şi purificată. Murdăria poate fi scoasă afară prin săpare doar dacă mergem la Domnul de câteva ori în fiecare zi. Eu aş sugera ca în cursul acestei săptămâni să mergem la Domnul iarăşi şi iarăşi, chiar şi în timp ce mergem pe stradă. Trebuie să venim la Domnul în duhul nostru şi să fim săpaţi în prezenţa Sa. Cu ajutorul Duhului Sfânt trebuie ca prin săpare să scoatem afară toată murdăria.
Săparea din inimă
După ce am rezolvat problema acuzaţiilor din conştiinţa noastră, trebuie ca prin săpare sa scoate afară şi numeroasele lucruri din inima noastră pe care Domnul le condamnă. Nu mulţi fraţi şi surori au o inimă pură care să-L caute doar pe Domnul. Pe de o parte, Îl caută pe Domnul şi calea Lui; dar pe de altă parte, ei continuă sa caute prea multe alte lucruri în afara Domnului Însuşi. Atunci inima devine complicată şi nu este liberă şi pură. Trebuie să mergem la Domnul încă odată pentru ca prin săpare să scoatem afară din inima noastră toate lucrurile care sunt în afara lui Cristos.
Poate vei întreba: Ce lucruri trebuie scoase afară prin săpare? Probabil că unul dintre primele lucruri este îngrijorarea ta în legătură cu viitorul şi cu călăuzirea Domnului. Nu ar trebui să fii tulburat de aceste lucruri; viitorul nu este în mâinile tale, ci în ale Domnului. De fapt, noi nu ar trebui să avem nici un viitor - Domnul Însuşi este singurul nostru viitor! Noi nu ştim cât de "lipicioasă" este inima noastră. Cu mulţi ani în urmă am folosit hârtia de muşte pentru a prinde muşte, şi cât de lipicoasă era! Orice o atingea se lipea de ea. Inima noastră este exact ca şi hârtia de muşte - atât de lipicioasă. Orice lucru atinge inima se lipeşte de ea. Toate aceste lucruri trebuie eliminate. Se pare că toţi Îl căutăm pe Domnul. Mulţi dintre noi trăim doar pentru Domnul şi am renunţat la casele noastre şi la slujbele noastre. Zi de zi căutăm călăuzirea Domnului, dar nu ştim cât de multe lucruri ne complică inima. Putem uita aceste lucruri? A scoate afară murdăria din conştiinţă este uşor, dar a scoate murdăria din inimă nu este aşa de uşor. În atât de multe lucruri suntem îngăduitori cu noi înşine; nu ne place să săpam în inimă cu severitate. Este uşor să scoatem afară acuzaţiile din conştiinţa noastră, dar nu este aşa de uşor să scoatem din inimă lucrurile pe care le iubim. Noi suntem lipiţi de lucrurile pe care le îndrăgim. Iată de ce Scriptura ne spune că avem nevoie de o conştiinţă bună şi de o inimă pură. "Ferice de cei puri în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu."
Nu este nici o îndoială că Îl iubim pe Domnul şi Îl căutăm, dar noi Îl iubim şi Îl căutăm pe Domnul cu o inimă complicată. Ţinta şi ţelul inimii noastre nu sunt aşa de pure. Noi nu ştim cât de multe ţeluri sunt înlăuntrul inimii noastre. Cum rămâne cu familia noastră? Cu slujba noastră? Cu calificarea noastră? Ce va fi anul acesta şi în viitor? Există încă atât de multe lucruri în inima noastră. Vă spun, fraţi şi surori, toată această murdărie împiedică curgerea apei vii înlăuntrul nostru şi trebuie scoasă afară. Din ziua în care L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, El a intrat în noi ca fântână din care ţâşneşte apa vie. Dar problema de astăzi este aceea că există prea multă murdărie în conştiinţa şi în inima noastră.