Glasul Domnului

Răsună din cer cu putere:
Glasul tunetului sfânt!
Se aude o voce între stele,
Ascultă întregul pământ...

Un vuiet de ape mari...
Se clatină temelia zidirii...
Zdrobite sunt stâncile tari,
Pătrunde şi-n pieptul făpturii;

Topiţi sunt gheţarii cei reci...
În mare, se vede uscatul.
Tu, munte înalt, unde pleci?
Vorbeşte din nou, Împăratul!

Căci glasul puternic şi sfânt,
Face schimbarea divină
Şi aduce pe negrul pământ,
Razele sfintei-I; Lumină!

Amin!!