In orice vreme, si-n orice cultura, primul pedagog, al noului venit in lume este familia, adica parintii. Urmeaza apoi, toate organizatiile sociale, de la scoala, biserica, grupuri sociale s. a. m. d. totul fiind specific modului de organizare al locului si natiunii in care s-a nascut. Apoi vine marea provocare a vietii, cand ajunge sa intelega rostul vietii sale prin judecata proprie. In acest moment este prins intre ciocan si nicovala , adica intre propria sa judecata si cele din jurul sau, cu precadere a parintilor. Cei mai multi incepatori de cursa, in saltul necunoscut al vietii, se lasa ,, corupti” de taria argumentelor predecesorilor, in speta ,parintii, care leaga in argumentele lor imbatabila experienta. Altii , cei mai temerari,si cu-o personalitate puternica, isi urmeaza propriul drum imaginat. De partea cui e dreptatea? Pentru ca fiecare grupare isi are propriile argumente. Si la urma urmei toti oamenii, indiferent carei mentalitati ii apartin au acelasi ideal, sa traiasca bine, sa aiba o viata lipsita de griji. Achiesand, in mod inerent la acest ideal, toti oamenii, de-a lungul istoriei, sau vazut aruncati intr-un malaxor nemilos, ce s-a dovedit a fi un inexorabil administrator al destinelor. In aceasta valtoare, aparent haotica, oameni cu initiativa au lansat cai imaginare de salvare, prin care promiteau implinirea deziteratului. Acest ciclu se reia cu fiecare generatie, operand cu mijloace specifice ei, dar pastrand in esenta acelasi continut. Pana cand? Pana si-n situatia, cand, teoretic va fi ramas, cel putin doi oameni pe aceasta planeta. Si atunci, parerile lor nu vor fi la unison, ci potrivit acestui dat, fiecare il va suspecta, nemarturisit, pe celalalt. C-am asta este, succint, itinerariul vietii, pe o planeta imbacsita cu pacat ( nimeni nu-i poate prinde esenta si puterea lui de subjugare). In aceste conditii date, este clar de ce oamenii n-au trait si nu vor traii in pace niciodata. Inotdeauna gardianul pacii a fost teama si frica de celalalt, iar aliatul lui de seama s-a dovedit a fi oportunismul. In acest cadru neprielnic si fatidic, Dumnezeu propune, un mod de eliberare. Pentru acest lucru El investeste enorm, aratand practic calea si pretul care trebuiesc urmate pentru iesirea din intunericul starii naturale, la adevarata lumina existentiala, pentru care am fost creati. Dar exista o mare piedica, in calea prinderii acestui adevar; o puzderie de mesageri cu mesaje interconectate!!! Care este cel real, pentru ca toti spun ca sunt adevarati. Dumnezeu,  ca un bun administrator, al propriului Sau plan, l-a pus intro avertizare: Pe mesagerii mei, cu adevaratul Meu mesaj …,, dupa fapte ii veti cunoaste”… Mesagerul Lui Dumnezeu este Cuvantul Lui. Iar oamenilor li s-a facilitat accesul la El prin judecata care li s-a dat, si apoi prin existenta Cuvantului, tradus, prin grija Lui Dumnezeu, in aproape toate limbile pamantului. Uriasa problema este ca oamenii, cei mai multi, cred si urmeaza talmacii, Cuvantului, si nu Cuvantul in sine. Din cauza acestei inselaciuni a aparut puzderia de biserici conduse de oameni si care poarta in intregime amprenta lor, iar pentru a fi credibile, intotdeauna au o forma de evlavie, al carei impact este sa linisteasca cugetul multimii. Aceasta imagine pestrita, totdeauna se hraneste din competitie (Eclesiastul 4:4) si-n competitie obtinerea idealului se face numai prin eliminarea competitorului. Iata de ce atatea dispute si nentelegeri pe taramul Adevarului Lui Dumnezeu interpretat la nivelul mintii omenesti. ADEVARUL lui Dumnezeu nu se disputa, ci se accepta axiomatic, luptandu-te cu discernamant sa te pastrezi in totul Lui in aceasta piata de surogate. Adevarul Lui Dumnezeu uneste, nu dezbina, aduce lumina in simplitate, pravalindu-te intro smerenie in propria ta camaruta, nu intro baie de multime. Adevarul Lui Dumnezeu zamisleste o inima sacrificiala, chiar daca propria existenta, la un moment dat, se zbate intro saracie lucie. Pe cine a prins Adevarul Lui Dumnezeu, acela este transformat intr-un izvor nesecat, el tot timpul implinindu-se prin daruire. Adevarul Lui Dumnezeu va naste, creste si desavarsi copii ai Lui Dumnezeu la nivel de individ si nu  la nivel de multime. Adevarul Lui Dumnezeu va fi aflat de cei putini, de cei care au fost scrisi in Cartea Vietii, inca de la intemeierea lumii, ca sa traiasca exemplificativ in acele fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte,ca sa umble in ele. Adevarul Lui Dumnezeu se afla oriunde si oricand prezent in acel suflet de om, ce intotdeauna se inchina Lui, cu teama si smerenie in duh si-n adevar. Adevarul Lui Dumnezeu…, si lista ar putea continua mult.

Cautati Adevarul Lui Dumnezeu si pe acei oameni, prinsi de aceasta putere, si veti putea sa fiti lumini intro lume prinsa acerb sub puterea inselaciunii. Lasati luminile rampei si multimile ce se incoloneaza in spatele numelor sonore, ce intretin himera izbavirii sub lespedea rece si grea a canoanelor institutionalizate. Mintea omeneasca, pervertita, refuza sa creada simplitatea mantuirii oferita in dar de Dumnezeu. Crede, doar, si arata acest lucru traind o viata simpla,si,plina de recunostinta fata de Dumnezeu,in raport cu semenii. Crezandu-l pe Dumnezeu vom avea acces la Adevarul Lui, adevar ce ne va face liberi. Liberi de traditii, dogme, obiceiuri, inselatorii. Liberi fata de lume, si mintea ei nascocitoare de inselaciuni, dar robi fata de Hristos, ce ne-a adus libertatea pentru vesnicie, iubindu-ne cu pretul vietii Sale. Te asigur ca merita.