Doamne! Doamne cât de bogată sunt!
Să port în inimă comorile de Sus,
Să mă ridici din colb, de pe pământ,
Pe străzile de Aur, la dreapta Ta, Isus.

La anii când steluțele se sting
Și când încovoiat, canoanele târăști,
Îmi înflorești obrajii-n rodiu King
Și mă-nfiori în bucurii dumnezeiești.

Tainice zboruri, în zgură blindate,
Tânjesc după-nălțimi, flămânde de Soare,
Mă treci prin cuptor, le dai libertate,
Prea mare-i câștigul, să-mi pese că doare.

Când mă aplec smerită la pământ,
Tu mă ridici ca vulturul spre Soare,
Acolo pe-nălțimi, mă-nveți să-Ți cânt,
Mă-mbrățișezi cu albastru din izvoare.

Ancoră îmi e Credința sfântă,
Cu braț de Aur Iubirea Ta mă ține,
Forțe de dor, mă atrag spre Țintă,
Spațiu se comprimă, m-apropii de Tine.

Mă-nconjori cu inimi iubitoare,
O corolă gingașă, petale de crin
Înflorind lutul ars în cuptoare,
Ca floarea Iubirii-n parfumul divin.

Pe brațul Tău sunt darul legănat
Din roade pârguite în Calvar,
În Jertfa-Ți sfântă m-ai înfășurat,
Să mă întorci Acasă, ca mărgăritar.

Nu merit Doamne, nu Ți-am dat nimic
În mâna Ta, din nou să mă frămânți,
Să faci în mine lutul tot mai mic,
Să mă întorci în Cer, Acasă, printre sfinți.

E vremea să îmi dăruiești mantia,
O haină care materia o-nvinge,
Să părăsesc pe totdeauna, glia,
Căci m-ai spălat în lacrima-ți de Sânge.

Isuse-Ți mulțumesc, Îți sunt datoare
Căci ești Comoara, starea mea divină,
Prin Iubire eu sunt nemuritoare
Și-aștept Împărăția Ta să vină.

Amin! Seleuș, Arad.