Te văd Doamne, peste tot!

Te văd Doamne, peste tot
Şi-n gândirea-mi tot socot,
Când atent stau şi privesc
La câte-n har, Tu ai creat -
În planu-Ţi sfânt şi minunat
Pentru-omul cel pământesc!

Te văd în mări şi în oceane
Stăpân pe vânt şi uragane,
Cu-acea putere, ce le ţine -
Când apele-i, sunt liniştite
Şi-oglinzi arată, strălucite,
Şi valuri cântă despre Tine!

Te văd în râuri şi-n izvoare
Ce-aduc cu ele, înviorare;
Cu ape limpezi ca cristalul,
Ce curg în susur, şipotind
Despre iubirea Ta vorbind
Şi undele-abia ating malul.

Te văd în câmpii, şi păduri
În codrii lor cu verzi armuri,
Şi dealuri, şesuri şi vâlcele
Şi-n munţii cei până la nori
Îmbălsămaţi de mii de flori,
Ducând miresme către stele.

Te văd în codrii cei de brad
Străjeri puternici ce nu cad
Şi în freamătul ce-i cheamă,
Vestindu-Ţi astfel, măreţia
Ce-Ţi străjuieşte Veşnicia -
Fără de clopote, de-aramă.

Te văd şi-n cerul cel sublim
Cu-abastrul său de stele plin
Ce noaptea-l înfumuseţează,
Trâmbiţând toată măiestria
Şi vestindu-Ţi din veci gloria
Prin licăriri vii ce scânteiază!

Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2014