Stăpâne, Doamne!

Nu nimici poporul Tău
Nu pierde moştenirea Ta!
El e neascultător şi rău,
Păcătuieşte tot mereu;
Îl iartă, şi de data asta!

De Tine, s-a îndepărtat
Şi-şi caută un alt stăpân;
Orice poruncă a uitat
Şi-un idol chiar şi-a modelat;
Iartă-l, că s-a făcut nebun!

Adu-Ţi aminte, nu uita
Şi nu dori să-l nimiceşti!
Doamne, e moştenirea Ta
Şi-ai dat un mare preţ pe ea!
Sunt fiii Tăi, şi îi iubeşti!

Nimeni cumva să nu spună
Că nu mai vrei să ştii de ei;
Pune-le-n faţă... Lumină
Şi iartă-i Tu de orice vină;
Poţi face asta dacă vrei!

Arată-Ţi bunătatea mare
Şi dragostea-Ţi fără sfârşit;
Cât eşti de plin de îndurare,
De Milă, Har dar şi Salvare,
O, Tu, Dumnezeule iubit!

A.N., 1.10.2014, Firenze