Peste-al nopţii întuneric
Luna-şi cerne măreţia
Aducând în suflet pacea
Şi speranţa... şi iubirea...

Umbrele înfricoşate
Prin unghere se ascund
Când pe cer răsare luna
Şi străluce îndelung...

Şoaptele se sting pe rând...
Liniştea-i de-acum deplină...
Poate-un suflet se mai roagă
Şi din când în când suspină...

Dar privind în bezna nopţii
Vede luna ce luceşte
Şi-atunci ştie cu tărie...
Domnul veşnic îl iubeşte!

Vulcan-03-09-2014
Mary