Când ruinele-or-ngenunchea, să Te înalțe,
Din văi și plâns când le vei auzi,
Ascultă-le suspinul Preaînalte,
Și-i scoate-n locul larg din grelele-pustii.

Când ''lilieci'' vor să le-aducă vestea,
Căci ''e prea târziu'' pentru-nchinare,
Întinde-Ți sfânta mână și-i ridică,
Tu, fi-le barca de salvare.

Când alții hotărăsc în dreptul lor,
În pâine, sănătate, libertate,
Să-i scoți la locul ce-ai promis,
Și dă-le biruinți în toate.

Când ''lacomii-îndreptățiți''
Vor să-i înjuge mai departe,
Taie-le lanțul care i-a robit
Și fi-le: Libertate!

Când în suspine pâinea și-o mănâncă,
Și plâng în palmele bătătorite,
Grăbeşte să le ieși-nainte sfinte Tată,
Cu Pâinea albă, sfântă și curată.

Arată-Ți fața celor suferinzi,
Desleagă-i de ''nuiele''
Și scrie-le înlăcrimarea printre sfinți,
Să fie-mpodobiți cu ele.


11 octombrie Oconomowoc
Sanda Tulics